Sub raport politic, Romania are sanse sa fie invitata la Consiliul European de la Helsinki pentru inceperea negocierilor de aderare la UE. Evenimentul ar trebui sa aiba loc in decembrie 1999. Cu o conditie: Programul National de Aderare la UE (PNAR) sa primeasca avizul Comisiei Europene (CE). PNAR se reactualizeaza anual, este oglinda dezvoltarii economice pe termen scurt si mediu, de coordonarea lui ocupandu-se Departamentul Integrarii Europene (DIE), din cadrul Guvernului. Aici sunt centralizate strategiile elaborate de ministere si, impreuna cu Finantele, se stabilesc sursele de finantare. De modul in care Executivul stabileste obiectivele economice si socoteste cati bani ne sunt necesari pentru reforma si restructurare depinde finantarea externa nerambursabila. Suma pe care UE ne-ar pune-o la dispozitie nu este neglijabila – 2,5 miliarde euro, pana in 2002.
Fondurile s-au negociat
la talciocul politic
PNAR s-a facut cu scandal. Ministerul Finantelor, prin secretarul de stat, Bogdan Bujor Teodoriu (PD), DIE, reprezentat de ministrul Alexandru Herlea (PNTCD) si Departamentul Administratiei Publice Locale, condus de Vlad Rosca (PNTCD), sunt verigile principale participante la PNAR. Prin hotarare de guvern, DIE este coordonatorul metodologiei si o elaboreaza impreuna cu CE.
Numai ca, anul acesta, Finantele au incercat un hold-up politic si, in forta, au dorit preluarea conducerii. Un prim proiect de finantare prevedea un necesar de opt miliarde euro, din care jumatate mergea la Ministerul Transporturilor. Refacerea drumurilor este conditie de aderare, dar nu prioritate. Criteriile impuse de CE sunt: dezvoltarea regionala, standardizarea si acreditarea de conformitate, invatamantul , calitatea vietii si a mediului, afacerile interne. Asa ca, in sedinta de guvern in care trebuia sa se aprobe PNAR, a iesit suparare. Ministrul integrarii nu putea sa prezinte CE un document din care sa reiasa ca drumurile reprezinta obiectivul major in vederea integrarii. S-a refacut bugetul: de la opt miliarde euro s-a ajuns la 6,7 miliarde euro. Traian Basescu, ministrul transporturilor, a iesit tot invingator. Primeste 2,9 mld. euro, 44% din fonduri, conducand detasat fata de celelalte ministere. S-a tinut tare, sprijinit si de colegul de la Finante. Urmeaza, la distanta mare, ministerul condus de Radu Berceanu. Industria primeste 15,4% din fonduri.
La Finante, reforma
nu costa nici un ban
„Adevarata problema a PNAR nu tine insa de conflictele politice sau de intarzierea cu care programul a fost inaintat Comisiei Europene”, afirma Nicolae Idu, secretar de stat in cadrul DIE. „Structura programului este handicapul major. Nu avem prioritati, nu stim sa bugetizam. Nu suntem in stare sa facem o planificare strategica”. Argumentul este PNAR din 1998, cand functia de astazi a secretarului de stat Teodoriu era ocupata de Valentin Lazea. Acel program ar fi trebuit doar reactualizat, fiind avizat de CE. Nu s-a intamplat asa, Finantele elaborand un alt capitol de reforma economica, iar viziunea asupra dezvoltarii pe termen scurt si mediu a Romaniei fiind rasturnata de celelalte ministere. Asadar, CE afla, cu surpriza, ca daca in 1998 Guvernul intentiona sa renunte la finantarea unor ramuri industriale ca metalurgia neferoasa sau masini si echipamente, in 1999 s-a razgandit.
Ne visam in UE cu cele 17 ramuri industriale mostenite de la Ceausescu, printre care ceramica de uz gospodaresc si ornamental, electronica si electrotehnica. Si, pentru ca noutatea viziunii reformiste pana in 2002 sa fie de necontestat, Ministerul Finantelor nu face nici un calcul al costurilor materiale ale reformei. O atesta mesajele ministrului integrarii catre premierul Radu Vasile, care semnaleaza faptul ca Finantele se concentreaza pe politicile de macrostabilizare si expediaza restructurarea in cateva randuri, iar analiza de fundamentare financiara a reformei nu se regaseste nicaieri. Pentru 1999, banii de la UE au toate sansele de a fi ratati.