Aleksei Navalnîi, un critic binecunoscut al lui Vladimir Putin, a fost lăsat să plece în Germania pentru tratament, după ce se pare că ar fi fost otrăvit. Care va fi acum răspunsul Occidentului, se întreabă jurnaliştii de la The New York Times în cadrul unui editorial.
În sfârșit, lui Aleksei Navalnîi – pare-se aflat încă în comă – i s-a permis să plece în Germania pentru tratament, iar cel puțin așa s-ar putea elucida misterul legat de cauzele care au făcut ca cea mai cunoscută personalitate a opoziției să cadă într-o gravă agonie la bordul unui avion care zbura deasupra Siberiei. Dar dacă se va dovedi că a fost vorba despre otravă, așa cum arată toate semnele, asta tot nu va demonstra cine l-a atacat și de ce.
S-ar putea ca asta să nu se afle niciodată. La fel după cum nu se știe nici cine s-a aflat în spatele asasinării politicianului Boris Nemțov, a jurnaliștilor Anna Politkovskaia, Vladimir Listiev și Iuri Șcekocikin, a militantei pentru drepturile omului Natalia Estemirova sau a jurnalistului american Paul Klebnikov, ca să numim doar câțiva.
În aceste atentate politice s-au folosit diverse otrăvuri – o doză fatală de poloniu 210 în cazul lui Aleksandr Litvinenko și un agent neurotoxic numit Novociok împotriva lui Serghei Skripal, amândoi foști agenți ai serviciilor ruse de informații atacați în Anglia, dioxină împotriva fostului președinte ucrainean Viktor Iușcenko, o substanță toxică necunoscută împotriva lui Vladimir Kara Murza, un jurnalist rus care susținea în Occident sancțiunile împotriva unor agenți ai Kremlinului, și Piotr Verzilov, purtător neoficial de cuvânt al formației Pussy Riot.
În niciunul din aceste cazuri nu au fost identificate persoana sau persoanele care au comandat atacurile, chiar și atunci când unii atacatori au fost arestați și trimiși în judecată. Dar atunci când atât de mulți opozanți importanți ruși cad pradă unor atentate inexplicabile și deseori fatale, prea multe dubii nu mai există, scrie The New York Times.
Aproape imediat după îmbolnăvirea lui Navalnîi, aproape toate presupunerile apărute în mediile rusești de socializare și în relatările agențiilor de presă occidentale au fost acelea potrivit cărora cel mai cunoscut reprezentant al opoziției din Rusia – practic, singura personalitate activă a opoziției – a fost ținta unui atac premeditat. Ar fi de presupus ca un atac la adresa unei personalități atât de importante, atac care ar provoca în mod inevitabil indignare la nivel local și internațional, să ducă la sancțiuni din partea celor mai înalte eșaloane ale puterii.
Până acum, în pofida îndelungatei și neobositei activități publice a lui Navalnîi și în pofida nenumăratelor sale arestări, Kremlinul a evitat să îl izoleze pentru totdeauna, limitându-se de obicei la a-l aresta câte o lună sau chiar mai puțin. Cel mai brutal atac la adresa lui a fost unul cu o substanță toxică aruncată în față de un susținător al Kremlinului, acum trei ani, un atac pentru care a fost tratat în Europa. Prin contrast, Mihail Hodorkovski, pe vremuri cel mai bogat om din Rusia, a fost închis timp de zece ani și trimis ulterior în exil, iar două membre ale grupului pop Pussy Riot au petrecut 21 de luni în închisoare.
Cele mai multe dintre presupuneri au fost acelea potrivit cărora președintele Vladimir Putin ar fi dispus să tolereze un opozant de dragul aparențelor – un fel de opoziție permanentă și previzibilă față de un guvernant permanent. Până acum, purtătorul de cuvânt al lui Putin s-a arătat doar puțin îngrijorat de soarta lui Navalnîi, urându-i ‘însănătoșire grabnică‘ și subliniind că doar medicii din Omsk pot hotărî dacă el poate fi transportat pentru tratament în străinătate. Demersul a fost înduioșător de evident: mediile de socializare din Rusia au fost pline de funcționari în straie civile care viermuiau prin Spitalul Nr. 1 din Omsk, în timp ce germanii veniți să îl evacueze au fost ținuți la distanță de ochii publicului. Susținătorii lui Putin sugerau că Navalnîi ar fi fost beat-mort sau a fost atacat de cineva interesat să-i creeze neplăceri lui Putin.
Dar dezvăluirile lui Navalnîi legate de corupția din rândul „hoților și vardiștilor” de la vârf, inclusiv documentarele sale de pe YouTube cu proprietățile și iahturile de lux și cu viile din Toscana deținute de Dmitri Medvedev, fost premier și președinte al Rusiei, i-au creat dușmani puternici. Cel mai recent, el a salutat protestele din Habarovsk și demonstrațiile antiguvernamentale din Belarus – două rebeliuni care l-au făcut cu siguranță pe Putin să se teamă de o revoltă populară în Rusia de felul celei din Ucraina.
Oare sprijinul lui Navalnîi față de acele mișcări să fi fost suficient ca să poată duce la un atac criminal care să riște oprobriul întregii lumi? Desigur, Putin nu s-a arătat deloc timid în a arăta cu degetul spre dușmanii din țară și din străinătate. Dar la fel de posibil este ca și unele personalități ale „cleptocrației” ruse să fi hotărâte să-l reducă la tăcere. De exemplu, se presupune că Ramzan Kadîrov, brutalul conducător al Republicii Cecene din Rusia, s-ar face vinovat de mai multe asasinate, cel mai probabil, fără aprobarea Kremlinului.
Sigur e însă faptul că, prin disprețul său față de drepturile omului și față de statul de drept, Putin este cel care a dat tonul națiunii, făcând-o să devină periculoasă pentru oricine îndrăznește să ridice glasul împotriva corupției, fărădelegilor și nedreptăților. Dată fiind politica dubioasă a Kremlinului, este foarte posibil ca nu Putin și locotenenții săi să fi ordonat atacul împotriva lui Navalnîi, care mai degrabă ar urma să devină o și mai mare problemă în calitate de martir, decât de agitator. Dar, după cum spune o zicală rusească, „ai făcut terciul, acum mănâncă-l”.
Este prea devreme să putem spune dacă Navalnîi va supraviețui sau se va însănătoși, iar dacă da, cu ce sechele permanente se va fi ales. Transportarea sa la Berlin îi oferă cea mai mare șansă, așa că, cu cât profită mai devreme de ea, cu atât mai bine. Este totodată cea mai bună ocazie pentru a se putea determina dacă el a fost otrăvit și cu ce anume. Mai apoi, asta ar putea dezvălui și cine a făcut asta, și să se ia măsuri în consecință. Potrivit așa-zisului Global Magnitsky Act, o lege care poartă numele unui contabil rus care a murit în detenție după ce a dezvăluit furturile masive ale oficialilor ruși, președintele Statelor Unite poate impune interzicerea unor vize de intrare și sancțiuni specifice oricărei persoane care s-a făcut vinovată de încălcarea drepturilor omului sau de corupție pe scară largă.
Rusia a avut experiența multor momente în care justiția a fost amânată. Să sperăm că ancheta în cazul lui Navalnîi va fi rapidă și detaliată și că președintele Statelor Unite dispune de forța de a-i pedepsi pe vinovați.