Prin geamurile fumurii din cea mai noua cladire din beton si sticla care incheie Calea Victoriei, imaginea Romaniei nu ar trebui sa para chiar sumbra. Insa, pentru barbatul care ocupa biroul elegant de la etajul opt, aparentul look occidental al zonei este mai putin important. John H. Works vede putine semne vestice in ceea ce-l intereseaza cel mai mult: modul de a realiza afaceri pe malurile Dambovitei. Iar vecinatatea imediata a Guvernului roman nu-i trezeste senzatii placute. in fapt, tocmai acest guvern i-a pus primele oprelisti in calea ambitioaselor sale planuri.
John Works, cetatean american, in varsta de 45 de ani, este presedinte si director executiv (CEO) al companiei Rompetrol, si reprezinta un caz inedit in mediul de afaceri romanesc: conduce o companie ai caror actionari sunt in totalitate oameni de afaceri romani. Este o caracteristica pe care Rompetrol o subliniaza in toate brosurile sale de prezentare sau in site-ul de pe Internet, mai putin numele actionarilor importanti. Unul dintre acestia este Dinu Patriciu, om de afaceri si politician liberal, prin firma sa si a partenerului sau, Sorin Marin, International SA Bucuresti.
Acestia i-au incredintat americanului o misiune clara. Impreuna cu echipa sa manageriala (in cea mai mare parte alcatuita tot din rezidenti straini), John Works trebuie sa faca din Rompetrol ceea ce stie ca inseamna o companie vestica. Probabil, o misiune grea; dar Works avea destule carti in buzunar pentru a accepta sa intre in joc, cand, anul trecut, un telefon de la o firma de head-hunting ii propunea sa se arunce in estul salbatic.
Licentiat in drept, John Works a schimbat cabinetul de avocatura pentru afaceri, lucrand mai intai la JP Morgan, in Londra, iar apoi in Amsterdam, la ABN Amro, divizia de investment banking. Motivul pentru care a acceptat oferta Rompetrol a fost ca firma romaneasca este activa pe pietele Asiei si ale fostei URSS, pe care le cunoastea foarte bine din pozitia de bancher. Fara indoiala, in decizia lui Works a cantarit destul de mult si renumele Rompetrol.
infiintata in 1974, Rompetrol a fost, inainte de 1989, una din mandriile industriei petroliere romanesti. Prin Rompetrol se incheiau aproape majoritatea contractelor externe pentru prospectiuni si exploatari de zacaminte. Marea lovitura a fost data de specialistii acesteia in 1980, in Libia, unde au descoperit un urias zacamant de titei, pe care apoi l-au avut in exploatare. Zacamantul aducea, se pare, Romaniei circa 9 milioane dolari in fiecare luna, dar, in conditii misterioase, a fost cedat dupa 1990 unei companii spaniole. in 1994, cand Rompetrol SA a fost vanduta catre salariati si alti apropiati ai companiei, aceasta avea o cifra de afaceri de 100 milioane dolari. in 1998, cand Dinu Patriciu, prin International SA, a preluat peste 60% din Rompetrol, aceasta mai realiza abia 10 milioane dolari.
John Works si-a inceput fulminant treaba. Cea mai mare afacere care pica pe seama noului presedinte si CEO este achizitia de catre Rompetrol a 51% din actiunile detinute de FPS la rafinaria Vega, in schimbul sumei de 20 milioane dolari. De asemenea, spune Works, Rompetrol a mai castigat „in liniste si pe tacute” cateva contracte bune in Libia si Irak.
Start ratat pe piata romaneasca
Miza pentru Rompetrol ramane piata romaneasca. in acest moment, Rompetrol are o expunere relativ mica pe aceasta piata: cu exceptia Rafinariei Vega, 80% din veniturile sale provin din exterior. in cazul in care John Works vrea sa-si realizeze ambitia de a transforma Rompetrol intr-o companie integrata de explorare, extractie, rafinare si comercializare (pastrand proportiile, de genul LukOil sau Petrom), el are putine alternative sa se desfasoare in afara pietei romanesti. Considerand ca Rompetrol ar putea explora titei in tarile Arabe sau fosta URSS, Romania ar putea fi capul de pod pentru rafinare si baza unei retele de benzinarii.
Dar incercarea lui Works de a pune un picior mai hotarat pe piata romaneasca s-a soldat si cu primele esecuri. Mai intai, a fost afacerea Petromidia. Works sustine ca ideea repunerii in functiune a rafinariei si administrarii acesteia de catre o companie privata, dupa rateul cu Akmaya,vine tocmai de la Rompetrol care, de altfel, si-a oferit serviciile. Dar, o data preluata si adjudecata ideea de catre Guvern, Rompetrol a fost sarita din schema, in urma unei licitatii care a dat castig de cauza unor firme rusesti. „Avem informatii sigure ca la licitatie Rompetrol a acumulat cele mai multe puncte, astfel incat rezultatul final a fost incredibil. Ceva bani au mers la anumite persoane din Guvern”.
Si mai putin succes a avut Rompetrol in incercarea de a administra Conpet, o societate care dispune de intreaga retea de conducte pentru transportul de titei si produse petroliere pe teritoriul Romaniei. Contractul fusese deja negociat si semnat cu FPS, cand, la presiunea ministrului Berceanu, Guvernul a anulat toata intelegerea. De aceasta data, crede Works, a fost lucratura SNP Petrom. Societatea nationala ( Petrom si FPS isi disputa inca pe cale juridica proprietatea pachetului majoritar al Conpet) are datorii de peste 20 milioane dolari la Conpet si s-ar fi vazut amenintata sa si le achite in cazul in care Conpet ar fi fost administrata de Rompetrol.
Cand lucrurile au ajuns in aceasta faza, se pare ca fraiele razboiului au fost preluate de Dinu Patriciu. Ministrul Berceanu a inceput sa fie puternic atacat de catre cotidianul Ziua, un ziar la care Patriciu este cel mai mare actionar. Works spune ca, din acest moment, luptele erau de natura politica si nu de afaceri, asa incat gaseste justificat faptul ca Dinu Patriciu sa-si apere interesele in propriul sau ziar.
Patriciu ajuta in felul sau
Totusi, acestea sunt cuvinte care par mai degraba menite a nu-si supara bossul. Cine vede site-ul de pe Internet al Rompetrol are surpriza sa gaseasca articole mai degraba nefavorabile, publicate in Adevarul, in legatura cu aceste afaceri, lucru ce denota mai degraba o discrepanta intre modul in care Works si Patriciu inteleg sa faca afaceri in Romania.
Pentru Rompetrol este foarte important care dintre viziuni se va impune. Works pare sa dispuna inca de intreaga incredere a puternicilor sai actionari. El a demarat din plin reorganizarea companiei. A fost propunerea lui ca Dinu Patriciu si Sorin Marin sa-si transfere actiunile spre societati off-shore pentru a scapa de impozite. Procesul se afla in derulare. Dar, in timp ce Works vorbeste deschis despre „noua politica de taxe” a Rompetrol, Patriciu sovaie sa dea prea multe informatii in legatura cu acest subiect.
in momentul de fata, Works orchestreaza o infuzie de capital in Rompetrol prin intermediul unui fond strain de investitii. in acest mod, Rompetrol se va transforma intr-o companie cu adevarat deschisa, cu sansa de a se lansa pe Bursa (actuala listare pe RASDAQ e mai mult o formalitate), iar apoi chiar sa perfecteze o fuziune cu o companie petroliera mai mare. Este genul de afaceri pe care stie sa le faca John Works, dar care sunt mai putin cunoscut de Dinu Patriciu.
Insa, pentru a avea cu adevarat succes in Romania, probabil ca americanul trebuie sa invete de la Dinu Patriciu si cateva metode ce se practica pe malul Dambovitei.