Anul care stă să se încheie a strâns atât bile albe, cât şi negre în evaluarea prestaţiei mediului de afaceri şi a autorităţilor cu putere de decizie în economie. Prin urmare, economia românească primeşte, în urma analizei Capital, mai multe plusuri decât minusuri.
Bilanţul economiei româneşti iese pozitiv pe ansamblu, mai ales datorită faptului că businessul şi-a văzut de treabă fără a avea de suferit de pe urma prestaţiei – lamentabile de cele mai multe ori – a clasei politice. Care a călcat destul de tare în străchini, iar zgomotul acestora a atras atenţia justiţiei. Pe sfârşit de an, acesta a decis trimiterea în judecată a fostului ministru al Economiei, pentru trădare prin transmiterea de secrete de stat.
„Unul dintre cele mai proaste momente a fost când Executivul românesc, prin CSAT, a intervenit în contracte comerciale (de privatizare) în loc să se adreseze în justiţie“, crede Markus Piuk, avocat coordonator al casei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii. Cele două consecinţe ale acestei decizii, promovată de preşedintele Traian Băsescu, au fost imaginea şifonată a autorităţilor în faţa investitorilor străini şi stoparea privatizărilor din energie.
Tot pe sfârşit de an, o altă privatizare, cea a CEC, a fost amânată. Acum, pe lângă banii necesari menţinerii competitivităţii pe piaţa companiilor de utilităţi care vor rămâne în proprietatea statului pe termen nedefinit, guvernul mai are o nouă grijă, cea a rentabilizării şi administrării CEC, care nu va mai fi privatizat cel puţin în următorii doi ani, conform ministrului Finanţelor, Sebastian Vlădescu. Aşadar, o bilă neagră pentru guvern, pentru indecizia de care a dat dovadă în acestă problemă, punând pe drumuri câţiva investitori care chiar au crezut că CEC se va vinde. Partea proastă nu e amânarea în sine, sunt destule păreri pro şi contra menţinerii unei bănci de stat. Ci faptul că, indiferent de culoarea politică pe care a avut-o în decursul anilor, s-a dovedit absolut incapabil să conducă o companie, Petrom, Electrica, Distrigaz sau băncile foste de stat stau mărturie.
Dacă ar fi existat soluţii mai bune pentru CEC în afara privatizării, de ce nu au fost aplicate până acum?
Tot pe sfârşit de an, Guvernul mai strânge o pată neagră pe albul raportului de ţară favorabil – cea mai bună realizare a sa. Prin ordonanţă de urgenţă, executivul a decis desfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi înfiinţarea unei instituţii cu atribuţii similare, dar în subordinea directă a primului-ministru. Motivul invocat, acela de aliniere la legislaţia europeană, e o încercare cusută cu aţă albă de a acoperi manevra „à la PSD“ de a înlătura persoanele incomode. În acest caz, Ion Smeeianu, care şi-a recâştigat în instanţă fotoliul de preşedinte al ANRC, după ce a contestat decizia de destituire a sa, de către premierul Tăriceanu. În Europa, autorităţile de reglementare sunt, în general, subordonate parlamentului şi, în câteva cazuri, guvernului, dar nu direct primului-ministru. Jucătorii pieţei de telecomunicaţii s-au abţinut de la comentarii pe această temă, însă se anunţă o primăvară fierbinte pentru aceştia, având în vedere nu numai faptul că există destule controverse privind reglementarea pieţei, ci mai ales pentru că, deşi intră în vigoare imediat, orice ordonanţă de urgenţă ajunge, până la urmă, în dezbaterea parlamentului. Care s-ar putea să nu înghită găluşca.
Şi pentru că am amintit de sistemul bancar, consultanţii şi analiştii de business menţionează pozitiv prestaţia BNR, pentru că a reuşit încadrarea în limitele propuse de ţinta inflaţiei.
„Fiecare trimestru în care BNR a revizuit prognoza pentru PIB-ul României este un punct pozitiv în evaluarea acestui an, din perspectivă economică“, e de părere Markus Piuk. Ca şi în cazul privatizării CEC, aderarea României la UE strânge aprecieri, dar şi rezerve, judecând din perspectivă strict economică. Avocatul coordonator al Schoenherr şi Asociaţii adaugă pe lista celor mai fericite evenimente „momentul când CE a dat acordul aderării în 2007 – pentru că economia românească va avea o piaţa de 485 de milioane de consumatori“. Dar, aceeaşi decizie este considerată şi un punct negativ pentru businessul autohton, „pentru că, de acum încolo, economia româneasca va avea competitori din 26 de ţări care vor oferi serviciile şi produsele lor în România“, adaugă acesta.
Piaţă comună
«Unul dintre aspectele pozitive a fost momentul când CE şi-a dat acordul aderării României în 2007 – pentru că economia românească va avea o piaţă de 485 de milioane de consumatori.»
Markus Piuk, avocat coordonator, Schoenherr şi Asociaţii
Un leu prea tare
«La aspecte negative aş numi surplusul bugetar şi continuarea aprecierii leului. Consider în clipa asta că leul e supra-apreciat şi companiile româneşti îşi pierd capacitatea de a fi competitive pe pieţe internaţionale, mai ales pe termen lung.»
Dragoş Cabat, vicepreşedinte CFA România
