Iar 70% din manageri fac acelaşi sacrificiu de câteva ori pe săptămână. Urmare firească, 85% dintre angajaţii români sunt adesea preocupaţi de problemele de la locul de muncă în timpul liber.
Motivele acestui dezechilibru sunt, pe de o parte, nevoia companiilor de eficientizare a personalului, fără a ţine cont de consecinţele pe termen lung ale acestei supraaglomerări, şi, pe de alta, lipsa oricăror măsuri la nivel legislativ.
“Când vine vorba de politici publice şi decizii politice, interesul pentru echilibrul între viaţa profesională şi viaţa personală este ca şi inexistent în România”, spune Livia Aninosanu, directoare de programe în cadrul Centrului Parteneriat pentru Egalitate (CPE). În ultimii doi ani, ONG-ul a implementat un proiect pe această temă (“Fii familyfriendly! Formare şi consultanţă pentru companiile din Bucuresti şi Ilfov”, cofinanţat din Fondul Social European) şi care urmează să se încheie luna aceasta, printr-un concurs dedicat companiilor care au pus în practică programe de reducere a stresului angajaţilor la lucru.
Concluziile, la finalul programului? “Multe dintre companiile cu care am colaborat în această perioadă nu sunt familiarizate cu măsurile de work life balance (WLB, concept folosit pe scară largă în limba engleză – n.r.), şi nu au încă politici specializate. Sunt totuşi multe firme care aplică unele măsuri care ar putea fi integrate la capitolul WLB, însă nu le definesc sau promovează ca atare la nivelul companiei”.
Cine se stresează din cauza stresului?
În perioada 2006-2008, caracterizată de fluctuaţia mare de personal şi de disperarea companiilor de a-şi reţine angajaţii, luase naştere un veritabil trend printre oamenii de resurse umane de a găsi noi căi de a flexibiliza programul de lucru şi volumul de muncă şi de a contribui la relxarea angajaţilor.
Între timp, lucru bine ştiut, angajatorii s-au găsit brusc în situaţia de a-şi eficientiza cheltuielile, au disponiblizat, au tăiat salarii, şi-au supraîncărcat oamenii.
Într-o asemenea perioadă, deci, ce determină unele companii să acorde atenţie unei chestiuni atât de abstracte cum este echilibrul dintre viaţa privată şi cea profesională? Potrivit Liviei Aninosanu, “firmele sunt interesate de WLB în special pentru că aceste masuri pot reprezenta o modalitate de motivare non-financiară pentru angajaţi sau un demers prin care să scadă nivelul de stres al acestora, într-un context economic şi adesea şi organizaţional dificil. În plus, în unele situaţii, implementarea unor măsuri de WLB poate chiar susţine angajatorul să scadă costurile administrative (lucrul de acasă, de exemplu, în condiţiile în care este posibil şi nu necesită o infrastructură costisitoare). În plus, este dovedit că dezechilibrul angajaţilor costă organizaţia”.
Cazul companiilor care pun preţ pe confortul angajaţilor este, totuşi, încă unul limitat. De altfel, potrivit unui studiu CPE, peste 50% dintre manageri consideră că un angajat care munceşte peste program va fi mai apreciat de conducere.
