Iată, în rândurile de mai jos, întregul text publicat de Piperea:

La sfârșitul anului 2014 am fost victimele unui scenariu odios al over-lorzilor sistemului în care banca recalcitrantă nr. 1 a țării trebuia să câștige cel mai delicat proces al său, cel care implică două grupuri de consumatori – victime ale abuzului de putere economic al băncii (G1 si G2).

Nu știu dacă există măcar un singur om obișnuit în țara asta care să creadă că în acest simulacru de proces s-ar fi făcut dreptate. Eu sunt convins că nu.

Acest proces a fost orice, dar nu o luptă dreaptă. Noi am luptat cu sabia și cu focul argumentelor, ei au avut goluri din off-side și un penalty inventat, acordat în minutul 94.

Completele care s-au pronunțat acum doi ani exact la fel în favoarea băncii – prin 2 hotărâri identice care, ulterior, au fost considerate esențial greșite și casate de ICCJ – s-au rotit democratic între ele pentru a evita motivele scriptice de incompatibilitate. Pentru ne-cunoscători : în rejudecarea după casare nu pot intra în complet magistrați care au facut parte din completul a cărei hotărâre fusese casată.

Ca să lase impresia unei dezbateri reale, scenariștii au inclus în plan și o așa-zisă divergență de opinii între magistrați, dar cei care au intrat în completul de divergență sunt cei care au emis o soluție identică într-un dosar identic în care pârâta era o altă bancă (denumit de noi GVBR). Și soluția de la ICCJ de anul trecut privitoare la cealaltă bancă este identică – s-a dispus casarea cu trimitere la aceeași curte de apel.

Deși cele două procese sunt, aparent, diferite (G1 are anumiți reclamanți, G2 are alții), în realitate ele sunt absolut identice, întrucât se judecă abuzul de putere economică al aceleiași bănci, manifestat prin clauze abuzive inserate în contracte de adeziune identice pentru toți cei aflați în situația (identică sub toate aspectele) de consumator.

Așadar, chiar și dacă s-au rotit între ei, magistrații în cauză erau incompatibili.

Magistraţi complet străini de imparţialitate

Cu toate acestea si în ciuda protestelor noastre procedurale ne-au judecat magistrați incompatibili, complet străini de ideea de imparțialitate. Pentru linistea psihica a celor implicati si reprezentati de noi in acest proces reamintesc două astfel de proteste judiciare : recuzarea și cererea de reluare a procedurii de desemnare aleatorie a magistraților; ambele cereri, plus alte citeva, mai tehnice, au fost respinse, desigur, pentru că așa impunea scenariul. Până și motivația relativ benignă că magistrații în cauză și-ar fi dorit să demonstreze că acum doi ani nu au greșit este nesustenabila si gravă, întrucât nu poți fi independent și imparțial dacă ai o miză personală în proces. În plus, în jurisprudența CEDO, în materie de imparțialitate a judecătorilor, chiar și aparențele contează; aparența de lipsă a imparțialității înseamnă chiar lipsa imparțialității. Astfel, imparţialitatea instanței (ca o condiţie a procesului echitabil) este definită ca fiind absenţa oricărei prejudecăţi sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluţia unui proces.

Acesta este un caz clar de răspundere disciplinară pe care sperăm că-l va analiza și CSM.

Și mai grav este că, în decizia de casare, ICCJ stabilise jaloane ale procesului care, dacă erau urmate, așa cum impune Codul nostru de procedură civilă, nu aveau cum să ducă la altă soluție decât admiterea apelului nostru și respingerea apelului băncii.

S-au încălcat dispoziţii obligatorii

Însă, în procesul G2 s-au încălcat dispozițiile obligatorii ale instanței de casare și s-a decis complet invers.

Acesta, la rândul sau, este un motiv de răspundere disciplinară, care ar trebui analizat la CSM.

În plus, reamintesc că ICCJ și multe alte instanțe din țară, inclusiv câteva Curți de apel (Timișoara și Craiova fiind două exemple pe care le-am folisit ca jurisprudenta si in fata completului care a judecat G2) au pronunțat decizii, unele irevocabile, favorabile consumatorilor. Spețele sunt identice, unele dintre ele fiind obținute chiar de noi la ICCJ, în contradictoriu cu aceeași bancă și cu aceiași avocați pe care i-am înfruntat în G1 – G2. Într-un dispreț total față de aceste decizii irevocabile și, mai ales, într-un dispreț total față de dispozițiile art. 124 din Constituție, care arată că ICCJ se pronunță în spețe concrete și pentru asigurarea aplicării unitare a legii pe tot teritoriul țării, conclavul atomic de la Curtea de Apel București s-a pronunțat in sens total invers acestor jurisprudente, stabilind caracterul neabuziv al clauzei DRV (dobânda care variază după voința discreționară a băncii și nu după indici publici transparenți) și al clauzei de comision de administrare/risc/monitorizare a riscului (un supliment de dobândă de care omul nu are cunoștință la semnarea contractului).

Vă reamintesc și dvs, așa cum am reamintit completului din G2, că jurisprudența CJUE, pe care eu am făcut-o cunoscută de fiecare dată, este favorabilă consumatorilor.

Preambulul Directivei creditelor imobiliare nr.2014/17/EC, pe care vi l-am făcut cunoscut anul trecut în decembrie, demonstrează cu prisosință acest lucru. Mai mult, acest document oficial al Uniunii Europene arată că statele, autoritățile de control și supraveghere ale sistemului bancar și chiar și sistemul judiciar al statelor membre s-au prefăcut că aplică regimul juridic sancționator foarte strict aplicabil contractelor care conțin clauze abuzive, iar băncile s-au simțit îndreptățite să continue să extragă profit din aceste clauze abuzive, adică din furt. Nimeni nu a luat încă în serios ideea de a sancționa abuzul de putere economică al celor care creează bani din nimic, înlănțuind oamenii și statele în datorii.

Dar aceasta nu scuză cu nimic omisiunea de a aplica jurisprudența și Dreptul Uniunii Europene.

Acesta este încă un caz de răspundere disciplinară care trebuie analizat la CSM.

Cu titlu de fapt divers, reamintesc ceea ce au putut observa toți cei aflați în sală la judecarea procesului G2 (inclusiv ziariștii favorabili băncii): unul dintre membrii completului era atât de clar setat pe ceea ce trebuia să facă după rânduiala scenariului, încât, de plictiseala, ajunsese la un moment dat sa se amuze copios citind și scriind mesaje de pe telefonul mobil, în timp ce noi încercam să ne facem auziți (că de ascultat nici nu se punea problema).

Evident, acesta este un caz de răspundere disciplinară, unul mai special, dar care de aceea ar trebui analizat la CSM.

Scenariu odios

Ceea ce nu au luat în calcul autorii acestui scenariu odios este că hotărârea din apel este supusă recursului. Mă îndoiesc că la ICCJ se va mai putea pune în practică acest scenariu. ICCJ a pronunțat deja câteva decizii eșalon în materie de DRV, pe care a considerat-o, cu lux de argumente, abuzivă. De asemenea, în privința comisioanelor – dobânda mascată/suplimentară, ICCJ are mai mult de 130 de decizii irevocabile în care constată caracterul abuziv al acestui comision. Intr-un duel judiciar real, sansele sunt de partea noastra, mai ales ca, in mod cu totul pueril, autorii scenariului acestui joc de șah odios și-au epuizat arma atomică, rămânând să se lupte cu noi la ICCJ cu arme convenționale. Noi, cu sabia și cu focul argumentelor, ei, cel mai probabil, cu tunul sau cu tancul .

În fine, autorii scenariului omit cel mai important lucru.

Întrucât nimeni nu va crede că s-a făcut dreptate, războiul judiciar al consumatorilor va continua, ba chiar, cel mai probabil, se va extinde și pe alte planuri decât cel privitor la clauzele abuzive. De exemplu, ar putea apărea procese penale contra băncilor ca persoane juridice pentru criminalitate organizată, procese care să tindă și la sancționarea autorităților de control și supraveghere. In procesele penale, se confisca bunurile, valorile si profiturile care sunt dobindite ca urmare a savirsirii de fapte penale, iar prejudiciile se acopera de condamnat. Inainte de o decizie penala definitiva, procurorii pot dispune sechestrarea de bunuri, valori, bani destinati confiscarii sau acoperirii prejudiciului cauzat de fapta penala, daca sunt indicii ca aceste bunuri si valori si acesti bani provin din fapte penale. Adica, ceea ce condamnatii au luat de la consumatori, se intoarce la acestia, ceea ce au dobindit prin frauda, se confisca. Pe cale penala, unde nu exista mediere, conciliere, tranzactie, ci oficialitate. Sau ar putea apărea proteste de stradă și greve, pe modelul celor din Grecia și Spania. Eu nu aș fi de acord cu acest gen de război judiciar sau cu acest gen de activism, mai ales că sunt șanse să câștigăm în justiție, pe calea calmă și pașnică a recursului, dar cine va putea să blameze consumatorii, cind acest război judiciar este un război drept, de apărare?

Asa ca autorii scenariului s-ar putea sa descopere ca nu numai ca nu au câștigat o bătălie, ci chiar au pierdut un război. Deja.

Ura crescândă

Cel mai grav pentru scenaristi este ca planul lor nu se va concretiza in recâștigarea încrederii în bănci si nici în pacte sociale între bănci și consumatori, ipocrit propuse de banci. Cel mai probabil, scenariul descris mai sus va avea ca efect ura crescândă contra acestei bănci reclacitrante. Și, din pacate, sentimentul se va putea extinde și va ajunge să vizeze toate băncile. Dacă așa va fi, probabil că autoritățile de control și supraveghere, plus patronii acelor bănci care nu au abuzat de puterea lor economică în relațiile cu consumatorii, se vor întreba, totuși, de ce trebuie să sufere toți aceste consecințe pentru ca autorii scenariul odios din G 1 si G 2 să încaseze prime, bonusuri și onorarii obscen de mari pentru a-l fi exonerat de răspundere pe vinovatul pe care toată lumea îl știe vinovat.

PS Mai sunt câteva vești neplăcute din decembrie relative la procesele pe tema CHF, pe care le vom analiza săptămâna asta, dar am și o veste bună – colega mea de la Craiova, Carmen Popa, m-a anunțat că a obținut prima hotărâre în fond în care se constată caracterul abuziv al clauzei de rambursare în CHF la cursul din data plății, clauza care a fost eliminată din contract.

PPS La mulți ani și nu vă pierdeți speranța! Anul 2015 va fi cel în care apele se vor despărți!

Ce spune BCR: "Perspectivă conflictuală"

"Nu dorim sa comentăm afirmaţiile domnului Gheorghe Piperea, acestea trădând o perspectivă conflictuală care funcţionează în detrimentul clienţilor şi o încercare de a acoperi realitatea – aceea ca majoritatea absolută a dosarelor având ca obiect acţiuni colective formulate împotriva băncii, au fost respinse ca neîntemeiate atât în fond cât şi în apel la Curtea de Apel Bucureşti", au declarat, pentru Capital, reprezentanţii Băncii Comerciale Române (BCR).

Aceştia au argumentat cele spuse, "pe baza unor motivaţii clare", după cum urmează:

•        clienţii au avut posibilitatea sa reflecteze asupra condiţiilor de creditare şi costurilor;

•        clienţii au avut posibilitatea negocierii nivelului de dobândă, inclusiv a tipului de dobândă;

•        comisioanele de administrare şi riscuri intră în costul total al creditului, pe care consumatorul l-a contractat prin demers propriu.

 "BCR respectă legea, cadrul de reglementare şi rolul autorităţilor de protecţie a drepturilor consumatorilor, însă nu va da satisfacţie celor care încalcă angajamentele contractuale asumate. Banca va contracara cu fermitate toate pretenţiile pe care le consideră lipsite de valabilitate.  Pentru a contracara instigările la litigii şi aşteptări nerealiste, evidenţiem în mod special faptul că evaluarea naturii abuzive a clauzelor din contracte nu se asociaza cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi plată şi nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, singurul aspect verificabil de către instanţe fiind măsura în care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil", au precizat oficialii băncii.

 În cadrul procesului colectiv iniţiat de un grup de clienţi, reprezentaţi de avocatul Gheorghe Piperea, împotriva BCR, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat pe data de 18 decembrie 2014, stabilind prin hotărâre lipsa de clauze abuzive în contractele de credit cu dobândă variabilă contractate de clienţi la BCR. Totodată, sentinţa Curţii de Apel obligă grupul de clienţi reprezentaţi de avocatul Gheorghe Piperea la plata a 219.369 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond şi apel. Obligaţia va reveni unui număr de 124 de persoane, rămase în litigiul cu banca, dintr-un numar iniţial de 206 reclamanţi, restul renunţând la proces, în urma soluţionării diferendului cu banca pe cale amiabilă.

Într-un prim ciclu procesual, BCR a câştigat procesul însă, în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, considerând că motivarea primei decizii este sumară faţă de numarul de contracte de credit analizate. În rejudecarea apelului, Curtea de Apel Bucureşti a decis în unanimitate corectitudinea clauzelor contractuale privind dobânda variabilă şi cu majoritate corectitudinea clauzelor privind comisioanele.