Sistemul financiar mondial a devenit periculos de instabil și se confruntă cu o avalanșă de falimente care vor testa stabilitatea socială și politică, potrivit unui bancher de top. William White, presedinte al Comitetului OECD și fost economist-şef al Bancii Reglementelor Internaționale, sugerează că tensiunile din sistemul financiar sunt acum mai grave decât cele din 2007.
Vorbind într-un interviu pentru pentru Telegraph înainte de începerea Forumului Economic Mondial de la Davos, William White avertizează că muniţia macroeconomică folosită în lupta contra recesiunii este, în esenţă, "folosită în totalitate".
"Datoriile au crescut în ultimii 8 ani şi au ajuns la niveluri alarmante în fiecare parte a lumii, devenind un puternic motiv de nenorocire", a declarat White pentru Telegraph.
"A devenit evident în următoarea recesiune că multe dintre aceste datorii nu vor fi deservite sau rambursate, iar acest lucru va fi incomod pentru o multime de oameni care cred că deţin active care valorează ceva."
În loc să reflectam dacă aceste falimente vor avea loc sau nu, White sugerează că singura întrebare la care ar trebui să se răspundă acum este "dacă suntem capabili să privim realitatea în ochi şi să facem faţă la ceea ce se apropie într-un mod ordonat, sau dacă va fi dezordonat."
William White sugerează că US Federal Reserve, după ce a crescut în decembrie ratele dobânzii pentru prima dată în aproape un deceniu, se află acum într-o "dilemă oribilă", având o sarcină de neinvidiat, aceea de a încerca să promoveze o redresare economică, în timp ce promovează trecerea la o politică monetară uşoară.
Bancherul crede că politica de relaxare a Fed, dar şi cea a Bancii Centrale Europene şi Banca Japoniei, pur şi simplu extind cheltuielile, creând un ciclu periculos care îşi pierde acum eficacitatea de a impulsiona cererea. "Prin definiţie, acest lucru înseamnă că nu va puteţi cheltui banii mâine", a declarat White pentru Telegraph.
În afară de pierderea cererii în economiile dezvoltate, o altă consecinţă a fost de a exacerba bulele de active pe pieţele emergente, cum ar fi Asia, împingând preţurile activelor în sus pe spatele a ceea ce au fost – la vremea respectivă – datoriile făcute pe un dolar ieftin.
Potrivit Evans-Pritchard, această situaţiue a dus la creşterea datorei combinate publice şi private pe pieţele emergente la 185% din PIB, până la un procentaj alarmant de 35 de puncte procentuale distanţă de vârful ciclului de credit anterior, din 2007.
În ţările OECD, o datorie similară s-a produs de asemenea, ducând raportul global al datoriei în PIB al grupului de 34 de membri la 265%.
China, epicentrul preocupărilor piaţei în ultimele luni, şi-a văzut urcând datoria de la 158% din PIB la peste 282% faţă de aceeaşi perioadă, conform analizei făcută de Bank of America-Merrill Lynch.
Nu este de mirare că White şi alţii sunt îngrijoraţi.
Spirala datoriilor creşte, în timp ce creşterea globală a încetinit – toate într-un moment când multe bănci centrale se află la limitele absolute a ceea ce stimulii politicilor monetare pot oferi. Dacă politicile monetare, după apariţia acestei situaţii, nu mai sunt în măsură să reglementeze situaţia, ce se poate face pentru a o rezolva?
William White crede că guvernele deţin cheia şi spune pentru Telegraph că acestea "ar trebui să se întoarcă la supremaţia fiscală – numiţi-o keynesiană – şi să lanseze un blitz de investiţii în infrastructură."
Este un apel controversat, în special din cauză că acest lucru ar duce aproape sigur la acumularea de către guverne a unor datorii mai mari.