Deși România și Bucureștiul se află în scenariul roșu pandemic și în mod normal măsurile de restricție și prevenție ar fi trebuit să împiedice această manifestare plenară, totuși, pe principiul cine face parte își face, PNL-ul, fiind la guvernare a modificat legea și condițiile astfel încât să își poată ține marele congres. Chit că a scuipat cu boltă peste o populație amenințată, bolnavă și obosită. Nimic nu mai contează cănd o cere interesul de partid. Inutil să ne reamintim că modificarea legilor în interesul partidului și a nomenclaturii era o practică întâlnită la partidul comunist. Simțiți un gust amar în gură? Și eu. 

Sigur, după ce acest congres a trecut, responsabilii pandemiei vor umple televizoarele și ne vor spune că trebuie să respectăm măsurile de prevenție, ne vor amenința, ne vor amenda probabil și ne vor spune tot nouă, poporul că trebuie să fim responsabili. Vor închide școlile, grădinițele și creșele, vor segrega în continuare populația cu acel certificat care nu are practic nici o valoare. În fine, vor încerca să ne demonstreze că fac ceva pentru a stopa pandemia, deși noi înțelegem că măsurile trebuiau luate astă vară nu acum, că acum fiind vârf pandemic el nu mai poate fi stopat sau încetinit. Dar astă vară nu se putea, fiind ocupați oamenii cu congrese și cu înjurături reciproce, care mai de care mai colorate și mai savuroase. 

Mi s-a umplut pagina de socializare de galben și de poze istorice de la marele eveniment de la Romexpo. 

Oameni fericiti, îmbrăcați frumos, cu zâmbetul de serviciu pus regulamentar pe figură, fete, băieți, ce mai, o simfonie!

Oameni mulțumiți care se cred victorioși! Nu vreau să stric fericirea nimănui cu acreala și morocănoșenia mea devenită deja legendară și izvorâtă din înțelegerea profundă a fenomenului politic dâmbovițean dar, oameni buni, ziua de ieri o fi fost orice, numai o mare victorie NU. Nici măcar o mică victorie. 

A fost un fel de parastas, o veșnică pomenire institutională dacă vreți. 

Veșnica pomenire a unui partid istoric, aflat la guvernare prin forțarea la limită a Constituției – pentru că nu a fost câștigătorul alegerilor, aruncat într-o alianță șubredă și putrezită după mai puțin de un an de concubinaj, cu zero realizări guvernamentale de când este la guvernare, măcinat de scandaluri publice săptămânale – fie că sunt lupte interne, fie că sunt numiri scandaloase, fie că sunt gafe monumentale. 

Un partid ținut pe perfuzii doar de dorința personală și egoistă a unui președinte de a avea o jucărie proprie. Nu contează că e ruptă, nu funcționează și nu mai are baterii. Este jucaria omului și se simte mândru proprietar. Se și poartă ca atare, ca un proprietar. 

Un partid care la această sinistră adunare denumită congres s-a rupt în două. Iremediabil. Jumătate orbaniști, jumătate cîțiști. Chiar dacă și-a mișcat fizicul geometric și a făcut efortul de a fi prezent sâmbătă pentru a-și susține favoritul, președintele nu a reușit mare brânză. Lucrat de toți securilă aflați în slujba prezidentului, sabotat de însuși marele zeu cotrocenist, furat la voturi cu ardoare, Orban a reușit o performantă remarcabilă. Să rupă PNL-ul în două. 

Astfel, PNL a devenit dintr-un partid mic, unul și mai mic. Iar această micime este acum înjumătățită. Perfect pentru țară, care rămâne în continuare neguvernată și fără un partid/coaliție care să își poată asuma politic un set de măsuri pentru ieșirea din criza profundă și multiplă. 

Dar nu vă stricați săptămâna luându-mă pe mine în seamă! 

Continuați să fiți fericiți în România, din ce în ce mai fericiți cum vă îndeamnă premierul ajuns acum și președinte de partid. 

Pană la urmă, momentele bune trebuiesc trăite, chiar dacă sunt iluzii. 

Și în plus, zâmbetul face bine la ten! Deci, zâmbiți oameni buni, nu avem nici o șansă de mai bine!