Contractul de concesiune a fost, de la bun inceput, invaluit in ceata. Publicului i s-au prezentat doar generalitati, in tonul festivist al privatizarilor/concesiunilor de succes. Stupefiant este ca prin ceata in care este invaluita operatiunea nu au putut strabate nici Corpul de Control al premierului, nici sindicatul Apa Nova si, mai grav, nici membrii Consiliului General al Municipiului Bucuresti (care, la o adica, prin predecesorii lor de acum doi ani de zile l-au semnat). Circula doar supozitii. „Doi ani s-a lucrat la proiectul contractului, timp in care fosta conducere a vizitat Franta de cateva ori”, spune liderul sindical din Apa Nova, Victor Marin Vasile. „Nu exista investitii angajate, francezii pot face ce vor. Ca dovada ca orice inlocuire de conducta o trec ca investitie noua”, mai adauga el. „Nu am vazut contractul”, declara presei viceprimarii Radu si Enciu. Totusi il critica populist, legandu-se strict de ce stiu ei ca aduce capital politic: tarifele si apa dubios de colorata pe care o beau bucurestenii. Nota de control a raportorilor Corpului de Control al Primului-Ministru arata ca documentul nu i-a fost pus la dispozitie. Faptul ca revista Capital a intrat in posesia unei copii a acestui contract spulbera aproape in totalitate marele mister. Perdeaua de fum din jurul companiei Apa Nova este alimentata in primul rand de autoritati. Explicatia este simpla. Cunoasterea clauzelor contractuale de catre publicul larg ar aduce prejudicii nu atat concesionarului, cat concedentului – Consiliul General al Municipiului Bucuresti. El a lucrat la contract (prin „specialistii” lui Viorel Lis), el a incuviintat formule de ajustari de tarife menite sa zbarleasca parul bucurestenilor, el lasa la voia intamplarii functionarea organismelor care sunt obligate, contra unei taxe maricele platite de clienti, sa monitorizeze concesionarul.
Viata dulce pentru francezi in primii trei ani
Si nici o suparare ca la robinete curge aceeasi mizerie de apa sau ca teava sparta de la coltul blocului a dat nastere unui mic lac de acumulare. Contractul spune clar ca, pana in intervalul cuprins intre al cincilea si al zecelea an al concesiunii, calitatea apei potabile este cea stiuta. Presiunea nu va mai fi o problema tot dupa primul cincinal, continuitatea, la fel. Majoritatea parametrilor de performanta depinde de punerea in functiune a statiei de epurare de la Crivina. „Doar dupa ce statia de la Crivina va functiona, presiunea apei potabile in retea va intra in parametrii normali. Dar pentru asta, Consilul General al Municipiului Bucuresti trebuie sa aprobe o majorare exceptionala a tarifelor”, sustine Stephane Ebalard, director general la Apa Nova. Primii trei ani ai concesiunii, cei mai dulci, se petrec in ajustari de tarife (vechea formula cu strangerea banilor de investitii prin supratarifare) si in punerea la punct a serviciului clienti. Asta este ceea ce se vede. Bineinteles ca Apa Nova, prin directorul sau general, Stephane Ebalard, este impacata cu sine. Se cumpara materiale, conductele sparte nu se mai repara ci se inlocuiesc, pe scurt, se fac investitii.
Si daca Apa Nova nu-si respecta contractul, penalitatile prevazute a fi platite concedentului sunt cuprinse intre 1.500.000 euro pentru fiecare nivel de servicii neindeplinit si diverse procentaje din exercitiul financiar anterior. Finalul povestii nerespectarii contractului este anularea contractului de concesiune. Este insa putin probabil sa se ajunga la penalizari, chiar minore, cu atat mai putin la situatii definitive, de vreme ce contractul de concesiune este bland cu concesionarul si dur cu bucurestenii.
