Economistul șef al Băncii Naționale a României (BNR), Valentin Lazea, a explicat, miercuri, că într-un contract de credit există două metode de structurare a plăților.

O abordare presupune rate lunare descrescătoare, asemănătoare unui triunghi cu vârful în jos, în care se plătesc sume mai mari în primele luni.

Cealaltă metodă implică rate lunare egale, formând un model dreptunghiular. Lazea a subliniat că, în acest scenariu, componenta de dobândă domină în primele etape, deoarece este calculată pe baza soldului rămas. El a mai subliniat că este matematic imposibil ca plata dobânzii să fie egală cu principalul în fiecare lună.

Valentin Lazea a făcut aceste precizări în legătură cu decizia Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) din luna mai de a aplica amenzi în valoare totală de 550.000 de lei la 11 bănci de pe piața locală, din cauza unor practici comerciale înșelătoare privind calculul dobânzilor. Concomitent, autoritatea pentru protecția consumatorilor a sugerat implementarea unor noi scheme de rambursare.

„Nu există decât două modalităţi de eşalonare a plăţilor într-un contract de credit. O modalitate este cu rate lunare descrescătoare, atunci când venitul debitorului permite acest lucru. E ca un triunghi cu vârful în jos şi cu baza sus”, a precizat Valentin Lazea, la conferinţa organizată de Ziarul Bursa.

Prin urmare, în primele luni sunt necesare plăți mai mari, ceea ce duce la o perioadă de împrumut mai scurtă și mai rentabilă. Economistul-șef al BNR a subliniat că acest lucru implică o sumă de plată mai mică spre sfârșitul perioadei de rambursare. Cu toate acestea, este esențial ca împrumutatul să dispună de mijloacele financiare necesare pentru a îndeplini aceste plăți mai mari în primii ani, deoarece acestea formează baza substanțială a structurii de plată asemănătoare unui triunghi.

Plata unor rate lunare egale presupune o perioadă mai lungă de timp

Valentin Lazea a mai menționat că a doua variantă presupune plata unor rate lunare egale.

„Imaginaţi-va un dreptunghi în care lună de lună plăteşti aceeaşi sumă, dar dezavantajul este că se întinde mai mult în timp şi la sfârşitul creditului va costa mai mult, deoarece durează mai mult ş.a.m.d. (…) Şi aici caracteristica principală este că dobânda la început reprezintă grosul în fiecare lună şi în fiecare an. În prima jumătate a rambursării creditului dobânda e mai mare pentru că dobânda se calculează la soldul rămas de rambursat, la cât principal mai e de rambursat: ai mult de rambursat principal, dobânda e mare, ai rămas cu puţin principal de rambursat, dobânda scade, deci o relaţie de directă proporţionalitate între dobândă şi cât a mai rămas de rambursat. Ca atare, nu există vreo variantă în care, în fiecare lună, plata dobânzii să fie egală cu principalul. E o imposibilitate matematică”, a explicat Valentin Lazea.

Ratele cu dobândă variabilă sunt mai problematice

Când a discutat despre creditele cu dobândă variabilă, Valentin Lazea a declarat că „problema devine mai complicată”.

„Ce am spus până acum este simplu, clar ca lumina zilei, dar pentru credite cu dobânda fixă, pentru că la creditele cu dobânda fixă dobânda e aia care s-a stabilit la început, deci ştii că nu ţi se schimbă suma, indiferent dacă vorbim de varianta dreptunghi sau varianta triunghi cu vârful în jos pe când, dacă iei credit cu dobândă variabilă, poţi să ai surpriza şi de fapt nu e o surpriză, e o certitudine, că în anumite perioade dobânda va creşte, după cum şi inflaţia va creşte, în alte perioade dobânda va scădea, ş.a.m.d. Deci, tu, debitor care ţi-ai asumat credit cu dobândă variabilă, trebuie să fii sigur că în 20-30 de ani, cât durează creditul tău, vei avea cel puţin două-trei perioade de suişuri şi de coborâşuri ale creditului”, a mai spus Lazea.

El a menționat că, în scenariul dobânzilor variabile, rata creditului ar putea depăși pragul de 40% din venitul disponibil, chiar dacă acesta a fost inițial sub această limită la achiziționarea creditului.

„Deşi iniţial, la momentul T0, când ai luat creditul, te încadrai ca şi venituri sub limita de 40%, adică rata creditului să fie mai puţin de 40% din veniturile disponibile, plata lunară reprezenta 35% din venitul disponibil, pe măsură ce dobânda variabilă la care ai luat creditul creşte şi uneori chiar se dublează, poţi să ajungi cu plata în venitul disponibil la 50%, la 55%, la 60%. Atunci, soluţia nu este să te plângi ce ţi s-a întâmplat, ci să te duci să renegociezi cu banca contractul”, a mai spus economistul-şef al BNR.

El a precizat că debitorii cu credite cu dobândă variabilă au o soluție singulară: renegocierea contractului cu banca, care este o obligație legală și nu implică cheltuieli suplimentare.

„Banca nu are voie să perceapă o penalitate dacă creditul este cu dobândă variabilă. Invers se întâmplă la dobânzile fixe. Dacă vrei tu client, să renegociezi, banca îţi poate aplica o penalitate”, a adăugat Lazea.

Majoritatea oamenilor aleg un credit cu dobândă variabilă

În ceea ce privește alegerea ratelor dobânzii, Lazea afirmă că, din punct de vedere psihologic, numeroase persoane care optează pentru ratele variabile ale dobânzii cred „oarecum naiv, că în 30 de ani totul va fi bine şi frumos şi niciodată nu vor avea de făcut faţă la o dobândă mai mare”.

„Invers, un om care ştie că în viaţă câteodată pierzi, câteodată câştigi, o să ia o dobândă fixă, ştiind prea bine că în anumite momente o să plătească mai mult decât dobânda pieţei, decât ROBOR-ul sau IRCC, în alte momente o să plătească mai puţin decât dobânda pieţei, pentru că aşa e viaţa, câteodată câştigi, câteodată pierzi. E o chestie de filosofie, e o chestie de cum eşti construit tu ca om şi ca mental”, a adăugat economistul-şef al băncii centrale.

Banca nu are nicio obligație față de cei care nu își permit un credit

Concomitent, Valentin Lazea a făcut referire la articolul 11 din Ordonanța 50/2010, care este aplicat de ANPC. Potrivit acestui articol, băncile sunt obligate să permită consumatorilor să compare mai multe oferte și să le prezinte opțiuni precum rate lunare egale, rate descrescătoare, rate fixe, rate variabile și altele.

El a mai precizat că articolul 13 din aceeași ordonanță subminează această obligație a băncii, precizând că contractul de credit este reținut de la client dacă acesta nu respectă reglementările privind creditul.

„Cu alte cuvinte, dacă banca constată din prima secundă că tu nu poţi să iei nici descrescător, nici cu rate lunare, nici aşa, n-are obligaţia să-ţi furnizeze nici măcar contractul de credit. Şi spune asta legea, articolul 13”, a adăugat economistul-şef al BNR.

BNR se ocupă de sănătatea sistemului bancar

Valentin Lazea a subliniat că, în conformitate cu prevederile statutare, Banca Națională a României (BNR) deține responsabilitatea de a asigura stabilitatea sistemului bancar și, în consecință, de a proteja interesele deponenților bancari prin exercitarea supravegherii prudențiale desfășurate de BNR.

„ANPC, conform legii sale, adică ordonanţa de urgenţă 50/2010, se ocupă de protejarea debitorilor bancari prin supravegherea comportamentală. Deci, cu alte cuvinte, BNR-ul se uită la bănci din perspectivă prudenţială, se uită să aibă lichiditate, capital, etc şi făcând lucrul acesta îi protejează pe deponenţi, în timp ce Agenţia Naţională de Protecţie a Consumatorului se uită la comportamentul băncilor în relaţia cu clientul şi, în felul ăsta, îi protejează pe debitorii băncii”, a mai spus oficialul BNR.