Hagi Tudorache a văzut lumina zilei în 1768, la Curtea de Argeş. Tatăl său a fost un ţăran înstărit şi, fiind un om mai umblat, şi-a adus copilul la Bucureşti, angajându-l băiat de prăvălie la jupânul Tudorache Hagiu.

Tânărul Tudor a intrat de la început în voia stăpânului său, pe care l-a servit toată viaţa cu pricepere şi devotament. Cum bătrânul negustor nu avea copii şi nici un fel de rude, la moarte i-a lăsat prăvălia cu tot ce se afla în ea, precum şi întreaga avere ce o agonisise. I-a pus însă condiţia ca să-i poarte numele. Tudor Tudorache a continuat şi a extins afacerea binefăcătorului său.

În 1805, s-a căsătorit cu Elena, fiica logofătului Fierea, cu care a trăit 40 de ani, până în anul 1845, când aceasta a murit. Au avut împreună nouă copii, din care doi au murit de tineri, iar din cei rămaşi, trei fete şi patru băieţi şi anume: Costache, Ghiţă, Iancu şi Mihalache, toţi s-au ocupat cu comerţul, după ce au făcut practică în prăvălia tatălui lor. Vechii negustori ştiau să-şi educe copii. Astfel că Tudor Tudorache şi-a format copii ca băieţi de prăvălie, apoi i-a şcolit, învâţându-i cum se ţine o afacere, în primul rând prin câştigarea încrederii subalternilor. El a extins afacerea de lipscănie, cumpărând prăvălii şi terenuri prin tot Bucureştiul.
Deşi nu ştia carte, Hagi Tudorache şi-a creat un păienjeniş negustoresc, care cuprindea spaţiul dintre Bucureşti şi Leipzig, plus Balcanii. Peste 200 de negustori erau prezenţi în catastiful firmei. A fost chiar şi un întreprinzător ingenios în transportul mărfurilor. Primele magazine ambulante au fost create la iniţiativa lui Hagi Tudorache, iar afacerea a fost una de mare succes.

Hagi Tudorache a locuit în casele din mahalaua Oţetari, fiind înmormântat în curtea bisericii Oţetari, strada cu acest nume şi biserica omonimă există şi azi în Bucureşti. Ulterior, mormântul familiei a fost transferat la cimitirul Bellu. Negustorii au finanţat şi cariere politice, iar familia Hagi Tudorache nu a făcut excepţie. Copiii marelui negustor au ajutat băneşte pe Vasile Boierescu să-şi termine studiile de drept la Paris şi tot ei i-au înlesnit alegerea ca deputat, înscriind Hănişorul (un grup de prăvălii de pe uliţa Lipscanilor) pe numele lui, pentru a avea censul cerut de legea electorală de atunci.