Un diagnostic pus cu precizie elveţiană

De ce ne ocolesc investitorii străini şi ce trebuie făcut pentru a-i convinge să vină în România? Răspunsurile sunt cuprinse într-un studiu realizat recent de Ambasada Elveţiei în rândul com­pa­niilor care au investit pe piaţa locală peste 1,3 miliarde de euro. Birocraţia, politicile economice incoerente ale Guvernului, instabilitatea legislativă şi lipsa in­frastructurii de transport sunt principalele bariere în calea ­atragerii de investiţii din Țara Cantoa

De ce ne ocolesc investitorii străini şi ce trebuie făcut pentru a-i convinge să vină în România? Răspunsurile sunt cuprinse într-un studiu realizat recent de Ambasada Elveţiei în rândul com­pa­niilor care au investit pe piaţa locală peste 1,3 miliarde de euro.

Birocraţia, politicile economice incoerente ale Guvernului, instabilitatea legislativă şi lipsa in­frastructurii de transport sunt principalele bariere în calea ­atragerii de investiţii din Țara Cantoanelor. „O companie elveţiană din industria farmaceutică, prezentă în România, ne-a semnalat faptul că o nouă ordonanţă de urgenţă modifică cadrul legal din industria de profil. Noul act normativ a generat neînţelegeri, o bancă elveţiană recomandând companiei respective să-şi vândă ac­ţiunile din România“, a declarat Simon Geissbuhler, adjunctul misiunii diplomatice din Bucureşti şi autorul „Raportului investiţiilor elveţiene“. Geissbuhler susţine că este important ca România să înfiinţeze aşa-numitele birouri „One stop shop“ pen­tru investitorii străini. „În fiecare canton elveţian, există astfel de birouri, care se ocu­pă de absolut tot: de la găsirea locaţiei pentru o investiţie de tip greenfield, până la negocierea facilităţilor fiscale în funcţie de volumul investiţiei“.

La rândul său, directorul general al Holcim, Markus Wirth, consideră că infrastructura de transport precară îi determină pe oamenii de afaceri străini să se orienteze către alte ţări din vecinătate. „Nu este posibil să dureze mai mult de o zi ca să ajungi din Bucureşti la graniţa de vest. Pe de altă parte, demararea lucrărilor de construcţii durează chiar şi cu doi-trei ani mai mult decât în alte state. Motivul este că problema exproprierilor se pune abia după ce încep lucrările de construcţie“, afirmă el.

Un El Dorado al anilor ‚90

În general, investitorii eleveţieni ches­tio­naţi consideră mediul de afaceri din ţara noastră ca fiind „satisfăcător“. Însă, pe termen scurt şi mediu, companiile din Țara Cantoanelor prezente în România sunt pesimiste. Pentru a veni în ajutorul autorităţilor de la Bucureşti, realizatorii stu­diului recomandă reducerea birocraţiei, transparentizarea procedurilor administra­tive, continuarea reformelor şi a luptei îm­po­triva corupţiei, dar mai ales investiţii masive în infrastructura de transport şi o creştere a absorbţiei fondurilor UE. „Un grad mediu de absorbţie de numai 10%, cât înregistrează în prezent România, nu este satisfăcător“, a declarat Livio Hurzeler, ambasadorul Elveţiei. Diplomatul a reamintit că, anul trecut, parlamentul elveţian a aprobat o finanţare nerambursabilă pentru România, în valoare de 120 de milioane de euro, pentru proiecte care vi­zează sprijinul reformelor, a sectorului IMM-urilor, dar şi investiţii de mediu, infrastructură şi dezvoltarea resurselor umane. Există însă şi plusuri care au atras în ţara noastră investiţii de peste 1,3 miliarde de euro din partea unor importante companii elveţiene, printre care Nestlé, Novartis, Roche, Swisspor, Carpatair şi Intercontinental.

Serge Gonvers, senior partner în cadrul companiei de consultanţă Audiconsult, care a venit în România la începutul anilor ‚90, îşi aminteşte cum, în urmă cu 15 ani, Heidi deschidea o fabrică de ciocolată, construită pe un teren într-o zonă mărginaşă a Capitalei. Astăzi, ciocolata fabricată în România este exportată în 14 ţări. „Şi domnul Angst a venit aici acum 15 ani. În Elveţia avea o mică afacere de familie. Dar, cea mai importantă investiţie pentru mine, fiindcă mi-am crescut copilul cu lapte Dorna, este cea a domnului Valvis (Jean Valvis, n.red.)“, spune Govers.

„În anii ‚90, România era un fel de El Dorado pentru oamenii de afaceri din Elveţia. Salarii mici, nivel educaţional ridicat şi o piaţă de 22 de milioane de consumatori. Astăzi, chiar dacă salariile au mai crescut, România continuă să ofere multe posibilităţi pentru investitori“, este de părere Simon Geissbuhler. De altfel, la capitolul „atuuri“, realizatorul studiului a trecut costul redus cu forţa de muncă, potenţialul ridicat al pieţei interne şi inflaţia moderată.

Unde s-a dus capitalul elveţian

România, o piaţă de 22 de milioane de consumatori, ocupă a cincea poziţie în ceea ce priveşte investiţiile elveţiene în Europa Centrală şi de Est, conform datelor furnizate de Ambasada Elveţiei.

 

 

Am vândut Dorna pentru că am avut o ofertă foarte bună. Doresc să investesc în energie regenerabilă.
Jean Valvis

 

 

Salariile rezonabile şi nivelul educaţional ridicat au atras investitorii elveţieni în România.
Simon Geissbuhler

 

 

În a doua parte a anului, cu puţin noroc, vom zări luminiţa de la capătul tunelului.
Markus Wirth

 

 

Este impresionant că Elveţia, una dintre cele mai mici ţări din Europa, a investit o sumă mare în România.
Serge Gonvers