baga nasul in afacerile tale, expunand pe prima pagina casele si cele mai bine ascunse secrete financiare, atunci cu siguranta vor gasi o modalitate de a critica felul in care iti faci treaba pentru care ai fost numit. In mod cert, pozitia de demnitar iti aduce o multime de belele, pe langa avantajele aferente. Probabil ca de aceea multi dintre ministri par obositi, plictisiti si enervati de notiunea de presa, in general, si de felul in care inteleg jurnalistii sa-i haituiasca. In definitiv, incepand cu primul ministru, nu exista un singur membru al Cabinetului care sa nu fi facut eforturi concentrate pentru a se asigura ca este bine perceput, intr-o cursa umar la umar pentru a castiga imagine. Probabil ca aparitia raportului de tara al Comisiei Europene a produs o agitatie maxima: cu tot lobby-ul facut pentru acordarea statutului de economie de piata, Romania a obtinut doar o fraza ambigua, care, in traducere libera, suna cam asa: „sunteti prin zona, dar n-ati ajuns nicidecum la destinatie”. Starea de iritare poate fi usor perceputa in declaratiile ministrilor dupa aparitia raportului: in timp ce presa internationala a calificat, simplu, acest raport ca pe un esec, la Bucuresti Guvernul s-a intrecut pe sine in a impinge la rampa „eforturile si realizarile”. Desigur, presa nu s-a inghesuit sa preia aceasta abordare triumfalista si oarecum lipsita de pragmatism. Un lucru se pare ca ii uneste pe demnitari, atunci cand inceteaza sa mai fie oameni normali si devin un nume de functie: ideea ca sunt perfecti. Mai mult, au impresia ca, orice ar face, greselile ii ocolesc. O oarecare desprindere de realitate pare sa bantuie Palatul Victoria, din momentul in care ocupi un fotoliu in camerele cladirii. Dar nu vorbim despre naivitate, care ar fi la fel de grava, ci despre o atitudine care arata ca membrii Cabinetului traiesc intr-o realitate a lor, in care sunt permise lucruri nu tocmai ortodoxe, in care greselile nu se pedepsesc, pentru ca toti sunt baieti buni, si in care criticile presei, ale comunitatii de afaceri si ale strainilor sunt primite cu enervare maxima. Interesant este ca Guvernul Nastase pare sa creada in mod sincer in aceasta lume paralela. Din nou, recentul raport de tara este un exemplu: Dan Ioan Popescu, ministrul Industriei si Comertului, a calificat documentul ca fiind „un succes al Romaniei”. In acelasi timp, Enrico Pasquarelli, negociatorul-sef pentru Romania al Comisiei Europene, spunea ca „Romania se apropie, dar nu este o economie de piata functionala”, iar presa straina, mai transanta, vorbea despre „o dezamagire”. Mai mult, discutia a picat in ridicol atunci cand primul ministru a intrat in polemica cu Delegatia Comisiei Europene in legatura cu traducerea din engleza in romana a raportului. Realitatea este ca, avand inflatie care se scrie inca cu doua cifre, arierate care ating un sfert din produsul intern brut, companii energetice ineficiente, Romania nu functioneaza, inca, pe principiile unei adevarate economii de piata. Nici o declaratie nu poate coafa aceasta realitate.Acest efort de a schimba evidentele prin cuvinte, de a ignora problemele si de a exagera realizarile creeaza in jurul demnitarilor o realitate virtuala in nuante trandafirii. Nici unul dintre ministrii nu a fost ales pentru calitatile sale de om de marketing, iar frustrarea legata de criticile din presa este o risipa de energie inutila. Pentru un om decis sa faca, critica este un punct de la care se poate imbunatati ceva. Pentru un ministru, critica este inceputul unei lupte pentru a demonstra ca nu este adevarat.