Banca centrala a incheiat bilantul pentru 2001 cu o pierdere de 4.000 miliarde de lei, peste 140 milioane de dolari, fata de un profit de 50 milioane dolari, inregistrat in 2000. Pentru BNR aceasta este o problema, si numai pentru faptul ca bugetul statului va fi privat de incasari, reprezentand 80% din profitul brut al bancii centrale. Aceasta, pe de o parte. Pe de alta parte, din multele razboaie care se poarta la nivel inalt unul il are ca tinta pe guvernatorul Mugur Isarescu. De altfel, scaunul guvernatorului s-a clatinat nu de putine ori sub presiunile celor care aspirau catre puterea monetara si valutara a tarii.
Scaderea inflatiei costa scump
Poate tocmai de aceea, primele explicatii din partea bancii centrale au fost facute publice inainte ca raportul sa fie dezbatut in Parlament. Consilierul guvernatorului, Adrian Vasilescu, spunea ca pierderile BNR reprezinta costurile bataliei cu inflatia. Teodor Buftea, directorul directiei de politica monetara din banca centrala, a oferit cateva precizari privind originea pierderilor inregistrate de BNR. Oficialul BNR a amintit de necesitatea mentinerii echilibrului extern si, implicit, de nevoia de a sustine cursul dolarului in 2001, concomitent cu masurile de absorbtie a surplusului de lichiditate de pe piata in vederea continuarii procesului de dezinflatie. Cu alte cuvinte, lasat ca coboare, dupa cum il ducea piata valutara, dolarul ar fi dat o lovitura dureroasa comertului exterior al Romaniei, ingreunand, in acelasi timp, posibilitatile de onorare a obligatiilor de plata la extern. Pentru a contracara aceste efecte, banca centrala a achizitionat valuta din piata, fortand astfel cererea. Actionand asa, in schimbul valutei a aruncat lichiditate in lei. O miscare periculoasa pentru inflatie, atata vreme cat economia nu dovedise ca este un aspirator de bani, in buna stare de functionare. si a fost pusa in miscare o alta parghie: aceea a retragerii de lichiditate din piata, prin deschiderea de depozite contra platii unor dobanzi, fireste. Din acest joc al sforilor, pe care banca centrala, asemenea unui papusar automat, le manevreaza de aproape un deceniu, au rezultat pierderi. Pierderi care n-au putut fi compensate nici de o rezerva valutara mai mare si, deci, nici de plasamentele efectuate in strainatate, ale caror randamente, spun oficiali ai BNR, au fost in scadere.
Dincolo de declaratiile celor doi oficiali, raportul BNR insusi ofera detalii care pot explica rezultatele negative ale bilantului bancii centrale. Pastrarea monopolului la utilitati publice si lipsa restructurarii acestui domeniu, inregistrarea unor slabe rezultate in domeniul privatizarii si abandonarea luptei impotriva arieratelor, prin perpetuarea unei slabe colectari a veniturilor la bugetele publice, pot fi desprinse din documentul BNR ca principale cauze care au afectat insasi activitatea bancii centrale. Mitul unor cifre frumos prezentate pe hartie a fost spulberat in cateva pagini redactate de bancherii din BNR. Cresterea economica de anul trecut, de aproximativ 5%, scaderea inflatiei, de la aproape 41%, in 2000, la 30%, in 2001, sporirea exporturilor, chiar si acumularile de un miliard de dolari la rezerva valutara a BNR (in decembrie 2001 rezerva valutara a bancii centrale ajunsese la aproape 3,6 miliarde dolari, fata de 2,5 miliarde dolari, cat era la finele anului 2000) se dovedesc a fi cifre extrem de fragile in contextul unei economii sprijinita pe picioare de lut. De altfel, chiar pe parcursul anului 2001, guvernatorul BNR atragea atentia asupra pericolului pe care il are „supraincalzirea economiei romanesti”. O fortare a cresterii economice, asa cum a fost ea anul trecut, in absenta unor masuri ferme de restructurare a intreprinderilor romanesti si in conditiile proliferarii indisciplinei financiare, nu putea ocoli, in viitor, atacurile asupra deficitelor din economia romaneasca. Capacitatile de productie ineficiente, lasate sa consume resurse facturate in valuta, salariile platite doar pentru ca nu erau deschise caile care sa ofere alternative pentru noi locuri de munca, exporturi mulate pe scheletul unor industrii bazate pe forta de munca ieftina – industria textila, cu rezultate bune obtinute datorita lohnului – se intorc, in timp, impotriva aceleiasi economii care le-a sustinut. Oficialii BNR sustin ca pentru a evita derapajele, banca centrala a fost obligata sa-si puna in joc resursele, dupa o metoda perpetuata ani de zile. Raportul pe anul 2001 poate sa constituie momentul adevarului pentru Executiv. Sau poate sa fie doar inceputul unei noi lupte intre Guvern si BNR. Insa, oricum ar fi, el va reprezenta, probabil, un instrument de rafuiala intre gruparile care tintesc catre putere.
Principalele concluzii ale raportului BNR
1. Performante modeste la capitolul „Privatizare”: veniturile obtinute au fost mai mici decat in anul 2000, adica 3.500 miliarde lei. Situatia a fost compensata de vanzarea combinatului Sidex, care a dus incasarile la peste 9.000 miliarde lei.
2. Ministerul Finantelor nu si-a facut datoria: la cote similare de impozitare, incasarile din taxe si impozite sunt, in Romania, cu 7% din PIB mai mici decat in alte state din centrul si Estul Europei.
3. Performante mai bune in sistemul bancar: in termeni reali, profitul bancilor comerciale a crescut cu 136%. Capitalul privat reprezinta 58% din totalul activului net cumulat.
4. Piata valutara a ramas principala componenta a pietei financiare: cresterea comertului exterior a dus la cresterea tranzactiilor valutare cu 10%, din punct de vedere al cererii, si 7%, pentru oferte.
5. Banca Nationala a pierdut, anul trecut, 143 milioane dolari: acesta a fost pretul coborarii inflatiei si restructurarii sistemului bancar. Fara restructurari in economia reala, BNR nu va mai putea sustine razboiul cu inflatia.
6. Bancile comerciale nu au unde plasa banii: pentru ca in economia reala nu exista suficient de multe proiecte eligibile pentru creditare, motiv pentru care bancile nu au ce face cu leii. Surplusul de lichiditate creste costurile Bancii Nationale, care trebuie sa atraga lichiditatea din piata.
