Aceste transformări au dat naştere şi la noi terminologii pentru bogătaşii lumii. Există, de exemplu, "Blingsheviks" – miliardarii ruşi, "Bollygarch" – versiunea indiană a oligarhului, care locuieşte în propriul zgârie-nori. Şi mai există şi "Dinastia Ka-Ching!" – termen care face referire la familiile chinezeşti super-bogate.

Estimările arată că în China există 960.000 de milionari şi 600 de miliardari, iar numărul acestora este în creştere: peste zece ani jumătate din miliardarii lumii vor proveni din China. Un documentar realizat de ABC Australia despre "Dinastia Ka-Ching!" oferă o imagine a vieţii luxoase a celor mai bogaţi chinezi.

Documentarul începe într-un club privat din Beijing, loc în care în urmă cu 40 de ani cel care îndrăznea să-şi etaleze bogăţia risca să fie ucis. Acum, însă, în faţa clubului select se află maşini sport de 600.000 de dolari, conduse de tineri de 20 de ani. Pentru a deveni membru al acestei locaţii există o singură cerinţă: să deţii măcar un Porsche 911. Chinezii se referă la aceşti tineri cu termenul de "fu er dai" – copiii celor care s-au îmbogăţit după 1980. Că e corect sau nu, aceştia sunt văzuţi drept "prima generaţie care nu a cunoscut nimic decât bogăţie în scurta lor viaţă".

Potrivit revistei Hurun Report, dedicată bogaţilor Chinei, miliardarul tipic chinez este un om de 50 de ani care locuieşte în Beijing şi are un copil abia ieşit de pe băncile universităţii. Milionarul tipic are 41 de ani, locuieşte în Shanghai sau în provinciile din apropiere şi are în plan să-şi trimită copilul de zece ani la studii în Australia, Canada, Marea Britanie sau Statele Unite.

Modalitatea prin care cei din "Dinastia Ka-Ching!" fac bani este domeniul imobiliar. Hotelul de 30 de etaje din imagine a fost construit în numai 14 zile, cu structuri prefabricate din oţel. Omul din spatele acestui proiect este afaceristul excentric Zhang Yue. În timp ce angajaţii săi efectuează ultimele finisări, el deja le prezintă locaţia eventualilor parteneri de afaceri. "Procesul este asemenea fabricării unui vehicul. Construirea unei maşini, de la realizarea componentelor la asamblarea lor, durează două luni – dar să le pui cap la cap îţi ia numai o zi", spune el. Averea lui Zhang Yue este estimată la 850 de milioane de dolari, dar el susţine că averea personală nu înseamnă nimic pentru el, ei reflectându-se în munca sa. "Banii îi folosesc pentru a investi în cercetări şi pentru a dezvolta ceva de care societatea are nevoie. Dar pentru mine şi familia mea, bogăţia nu înseamnă nimc", susţine Zhang Yue.

Şi chiar dacă afirmă că banii nu contează pentru el, pare determinat să facă şi mai mulţi. Planul său este de a dezvolta fabrici de componente pentru construcţii, mai întâi în China, iar apoi şi în alte ţări, precum Australia. Iar în zece ani este convins că fabrica sa va fi cea mai mare din lume.

Goana Chinei spre urbanizare este responsabilă de existenţa unei elite înstărite – infrastructura, fierul şi oţelul au reprezentat surse mari de venit şi toţi cei care au făcut ceva legat de locuinţe şi birouri au avut de câştigat.

În Beijing, o singură companie a transformat aspectul capitalei: Soho. Compania este deţinută de Zhang Xin. Ea a studiat la Cambridge, a devenit bancher de investiţii şi a revenit în China în anii ’90, pentru a-şi încerca norocul în imobiliare. Îşi aminteşte de discuţiile de la vremea aceea cu oficialii guvernamentali, în care îşi imaginau că Beijingul va arăta precum Manhattan. "Auzindu-i, mâ  gândeam că ei n-au văzut în viaţa lor Manhattan şi că n-au nici cea mai mică idee despre ce vorbesc, dar azi exact asta vedem în Beijing: o versiune modernă a Manhattanului", spune Zhang Xin.

Zhang Lan este pentru restaurante ceea ce este Zhang Xin pentru proprietăţi. Ea deţine lanţul de restaurante "South Beauty" şi are 10.000 de angajaţi. Până în 2020 se aşteaptă să aibă 500 de restaurante în toată lumea şi ca brandul South Beauty să ajungă mai cunoscut decât McDonald’s şi KFC…dar asta în 100 de ani. "Toţi vor să câştige bani rapid, dar nimeni nu acordă suficientă atenţie construirii unui brand. Poate că eu nu voi ajunge să câştig foarte mulţi bani din construirea brandului, dar generaţia următoare cu siguranţă o va face". Cu toate acestea, compania sa deţine şi localuri în care există băuturi care costă cât salariul pe o săptămână a unui muncitor dintr-o fabrică.

Jean Michel Jacob vinde avioane private chinezilor bogaţi. "Principalii noştri clienţi sunt marile corporaţii sau persoanele care deţin mari corporaţii. Ei cumpără aceste avioane pentru a-şi dezvolta activitatea în China, în Asia şi în întreaga lume şi nu este deloc greu să vinzi astfel de aeronave pentru că ei au nevoie de ele. Vorbim despre oameni bogaţi, care pot cumpăra orice", spune Jacob.

Pentru a deţine un astfel de avion particular, trebuie să scoţi din buzunar 53 de milioane de dolari, plus costurile necesare funcţionării lui, estimate la două milioane de dolari pe an. În urmă cu trei ani, Michel Jacob a vândut trei astfel de aeronave, în 2011 a vândut 15, iar anul acesta se aşteaptă ca vânzările să crească.  

"Chiar dacă ţara este una cu o masivă disparitate a bogăţiei, chiar şi cel mai mic procent de indivizi bogaţi devine, în China, un grup mare şi extrem de puternic. Şi, mânat de ambiţii, acesta este un  grup care va parcurge un drum foarte lung", conclude documentarul despre viaţa elitelor din China.
<object height="360" width="640"><param name="movie" value="https://www.youtube.com/v/_ZgUyjzPSh8?version=3&hl=en_US" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><embed src="https://www.youtube.com/v/_ZgUyjzPSh8?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="360" width="640"></embed></object>