S-a trecut foarte rapid peste fiascoul parteneriatului public-privat care ar fi trebuit să asigure construcţia Autostrăzii Comarnic- Braşov – a se citi consorţiul Vinci-Aktor. În primul rând, să ne oprim la sumă. 4,8 miliarde de euro pentru 55 de kilometri de autostradă reprezintă o sumă excesivă, ca să fiu cât de blând se poate, mai ales când Autostrada Transilvania (415 km) este prognozată să coste cam tot atâta. Suma rămâne excesivă oricum am prezenta-o – că statul ar fi plătit-o în 26 de ani, că această sumă conţine şi contractul de întreţinere ulterioară a autostrăzii (o carenţă importantă a contractelor uzuale), tot nu contează. Temerea anunţată public că acest contract ar putea reprezenta un „nou Bechtel“ trebuie reevaluată – contractul Bechtel este parfum de levănţică pe lângă ce ar fi putut reprezenta un astfel de proiect, sau mai ales eşecul unui astfel de proiect!

Există însă şi nişte rateuri tehnice, de nuanţă. Un parteneriat public- privat înseamnă o colaborare între stat şi un consorţiu privat, care are două caracteristici: alocă majoritatea riscurilor unui proiect către sectorul privat – în teorie, mai abil în a le gestiona – şi, în plus, este un proiect care poate fi structurat sub forma unei companii care realizează, construieşte, iar mai apoi operează proiectul. Avantajul unei astfel de entităţi este că poate obţine un împrumut bancar. În acest caz, din informaţiile pe care le deţin, băncile nu au putut să împrumute consorţiul câştigător, în special datorită modalităţii de structurare a proiectului (adică datorită costurilor lui excesive, fără o argumentaţie solidă). Mai mult, un astfel de contract înseamnă mii de pagini de detalii, astfel încât devine dificil de negociat şi de gestionat şi pentru o casă de avocatură cu experienţă, darămite pentru stat. În acest caz, a existat o firmă de top de partea statului – Tuca, Zbârcea şi Asociaţii,  însă şi aşa a fost prea greu de trecut la partea de implementare. Dar ce se poate întâmpla când sunt consultate juristele speriate de Curtea de Conturi care populează departamentele juridice ale multor autorităţi publice? La final, va trebui creat un contract standardizat de parteneriat public-privat pentru construcţia de drumuri pentru a evita cele mai multe probleme. Va trebui ca acest contract să instituie şi o amendă zdravănă pentru companiile care renunţă după ce au semnat, cum s-a întâmplat în acest caz. Reţeta normalităţii ar trebui să ne aducă la final de drum şi la niscaiva drumuri europene. Trebuie, măcar peste 26 de ani!

Răzvan Orăşanu a fost consilierul primului-ministru (2005-2009)