Cauzele falimentului Lehman Brothers sunt cunoscute și rămân la fel de grave ca lipsa de viziune a mai-marilor economiei americane. Cu doar câteva zile înaintea falimentului, guvernul preluase controlul giganților ipotecari Fannie Mae şi Freddie Mac. Când a venit rândul Lehman Brothers, Trezoreria Americană și Fed-ul nu au făcut nimic să salveze banca care gestiona active de multe sute de miliarde de dolari. Ceea ce a urmat, se știe. Piețele au intrat în degringoladă, iar pentru stoparea crizei pur și simplu nu mai existau soluții. Degeaba a început statul american să pompeze sute de miliarde de dolari în celelale bănci, răul era deja făcut. Bineînțeles, nimeni nu are garanția că salvarea Lehman Brothers, sau preluarea ei de vreo mare instituție financiară din Anglia sau China, ar fi dus la evitarea crizei. Sistemul era mult prea putred…
 
Principala vină a guvernanților americani nu este lipsa de viziune, ci prostia. Nu au reglementat suficient și nu au supravegheat deloc din ce în ce mai sofisticatul sistem financiar. Cel mai bun exemplu, Bernard Madoff, omul care a reușit să folosească în secolul 21 o escrocherie care este studiu de caz la toate facultățile economice, celebra ”schemă Ponzi”. Lipsa de discernământ a autorităților americane se vede astăzi și în imensa datorie publică a SUA. În nici zece ani, aceasta s-a dublat.

Toate ar fi fost bune dacă de pe urma greșelilor ar fi suferit doar americanii. Din păcate, criza a fost exportată, unda de șoc lovind tare de tot economiile europene. Imediat după falimentul Lehman, odată cu destabilizarea piețelor, mai multe banci europene au beneficiat de ajutoare financiare. Bineînțeles, din banii contribuabililor. Acum, după trei ani, aceste bănci se află într-o situație la fel de grea. Obțin cu greu finanțare, având o expunere imensă pe datoria suverană a statelor PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania). De fapt, acesta este și motivul pentru care o să aibă nevoie de ajutoare. Partea rea este că statelor le este din ce în ce mai greu să-și salveze băncile, așa că va mai exista o singură soluție: vânzarea. Bineînțeles, la prețuri de nimic.

Falimentul Lehman Brothers a fost probabil primul lucru normal care s-a întâmplat în economia americană în ultimul deceniu. Din păcate, s-a dovedit că, într-un sistem anacronic, normalitatea e nocivă. Lumea a intrat în criză cu Lehman Brothers, iar, după trei ani, luminița de la capătul tunelului este departe. Probabil prin China…