Familia Cole avea în 2007 o casă în Devon care valora 2,25 mil. lire şi maşini de lux parcate la intrare, fără a menţiona portofoliul de 84 de proprietăţi închiriate pe care le deţinea în Yorkshire. Cu cei patru copii ai lor urmând cursurile unor şcoli prestigioase, viaţa mergea pe un drum bun.
Astăzi, familia Cole ar putea pierde totul. Dacă nu îşi plătesc datoria de 5 milioane de lire până în aprilie, banca i-a avertizat că afacerile, casa şi mobilierul vor fi scoase la vânzare. Problema este că Charles a rămas practic „fără niciun ban în buzunar“.
Ce a mers totuşi atât de prost? Este o poveste care include costurile ţinerii în funcţiune a unei reşedinţe vechi de familie, povara taxelor şcolare în creştere şi un pariu blestemat care l-a făcut să intre într-o schemă financiară în România – ce ar fi trebuit să îi rezolve problemele financiare pentru totdeauna.
Charles şi Iona şi-au început viaţa de cuplu într-o casă veche dărăpănată, primită de la tatăl lui Charles, un fermier şi proprietar de terenuri în Oxfordshire.
El a vândut casa şi hambarele moştenite unui dezvoltator şi a făcut un profit de 600.000 de lire. Doi ani mai târziu, casa din Devon a fost pusă din nou pe piaţă şi cei doi soţi au răscumpărat-o pentru 580.000 de lire.
Familia Cole a dat terenul moştenit în arendă şi în 2000 Charles a cumpărat prima proprietate pentru închiriere – o casă în Barnsley, Yorkshire. Până în 2003 a reuşit să îşi crească portofoliul la 84 de locuinţe care îi aduceau un venit generos de 250.000 de lire pe an, ceea ce i-a permis să îşi dea copii la şcoli de top.
La început, taxele şcolare erau acceptabile, dar până în 2007 ele au crescut la 100.000 de lire pe an. „Ca să plătim taxele şcolare trebuia să câştigăm 150.000 de lire pe an, înainte de impozitare. După ce ne plăteam cheltuielile şi taxele de administrare ale proprietăţilor rămâneam cu circa 35.000 de lire să trăim. Poate părea mult pentru unii oameni, dar din cauza cheltuielilor pe care le aveam cu o casă atât de veche nu ne ajungeau“, spune Charles.  
Ca lucrurile să fie şi mai proaste, în 2006, cu al patrulea copil, Charity, pe cale să meargă la şcoală, Charles şi Iona au început să îşi facă griji la gândul că vor trebui să plătească un nou set de taxe.

Greşeala fatală

Atunci s-a întâmplat ca, dintr-o încredere orbească, lăcomie sau disperare, Charles să facă o mare greşeală. A auzit de o oportunitate de investiţii în imobiliare în România printr-un agent imobiliar local – o investiţie care promitea să îi aducă zeci de milioane de lire.
„România părăsit blocul de Est şi aceasta era o schemă de dezvoltare a unui teren din jurul Bucureştiului“ îşi aminteşte Charles. „Ideea era să creăm o suburbie frumoasă pentru profesioniştii care lucrează în Bucureşti. Proiectul era promovat de avocaţi şi agenţi imobiliari de top“, explică acesta.  
„Oamenii ar putea crede că am fost motivat de lăcomie şi, bineînţeles că ar fi fost minunat dacă puteam câştiga atâţia bani câţi mi se promiteau, dar într-un final aş fi fost mulţumit să câştig şi numai 100.000 de lire, care m-ar fi ajutat să mai plătesc încă un an taxele şcolare“, spune dezamăgit Charles Cole.
În 2007, după o serie de vizite în România – şi în ciuda reţinerilor pe care Iona le avea vizavi de acest proiect – Charles a decis să meargă înainte, luând iniţial un credit de 3,3 milioane de lire, pentru care a garantat cu casa familie şi cu afacerea sa.
„Am fost convins să fac investiţia. Nu am realizat că ar fi vre-un risc major: Am fost foarte naiv. De fapt, singurul risc la care credeam că mă supun era acela a nu face atât de mulţi bani pe cât aş fi sperat. Nu sunt un cartofor şi nu mi-aş fi pus familia şi viitorul în pericol“, subliniază Charles.
Cole a primit garanţia că autorizaţiile de construire vor fi primite pe teren în termen de 18 luni şi că în doi ani va fi construită pe acest lot o nouă suburbie. De fapt, niciun fel de lucrări nu au început pe acel lot.
„Am început să ne îngrijorăm când am văzut că se întârzie cu autorizările“, spune Charles. „S-a dovedit că terenul în care am investit milioane de lire nu avea să mai fie dezvoltat. A fost în zadar şi mă simt ca un idiot“, se plânge acesta. În încercarea de a-şi cere înapoi banii pierduţi, Charles trebuie să aştepte acum rezultatul unei acţiuni judecătoreşti. „Suntem siguri că trebuie să fi fost vorba despre o fraudă, pentru că banii mei au dispărut pur şi simplu“, spune Charles. Este zadarnic să menţionăm că banca nu este dispusă să aştepte rezultatul niciunei investigaţii juridice.

El mai spune că a fost sfătuit să îşi vândă portofoliul de locuinţe pe care le are date în închiriere, însă cu scăderea preţurilor nu ar obţine nici măcar 1,5 milioane de lire, din care aproape 500.000 de lire ar trebui să le plătească sub formă de impozit pe câştig.

„Nici aşa nu vom putea lichidat creditul de 5 milioane de lire“, explică Charles, a căruit rată lunară ajunge la 12.500 lire. Cât despre căutarea unui serviciu, Charles spune că nu este calificat în alt domeniu. „M-am lăsat de şcoală când aveam 15 ani şi nu am experienţă în altceva decât în agricultură. Iona este casnică care nu a lucrat în afara casei şi are programul încărcat cu educarea copiilor“.

SURSA: Daily Mail