Conspirație sau adevăr? Ingineriile financiare făcute de banca de investiții Goldman Sachs prin care a ajutat Grecia să-și ascundă o parte din datorii revin pe agenda publică după ce scandalul s-a făcut uitat în urmă cu doi ani.
BBC a publicat un reportaj intitulat "Cum a ajutat Goldman Sachs Grecia să-și ascundă datoria", pornind de la lucrarea "The Devil’s Derivatives" a lui Nick Dunbar.
Cei care au fost implicați în această "afacere" vorbesc public pentru prima dată.
"Afacerea Goldman Sachs este o poveste foarte sexy dintre doi păcătoși, însă criza datoriilor nu este copilul rezultat în urma sexului pe care l-am făcut cu Goldman Sachs", spune Christoforus Sardelis, cel care a fost la acea dată șeful Agenției grecești care se ocupă de managementul datoriei publice.
<iframe width="640" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/07-hA9DW-Po" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Acesta spune din start că i s-a interzis să vorbească despre acest afacerea Goldman Sachs, care presupunea un swap dintre un guvern și o bancă. Acest gen de operațiuni nu sunt anunțate de nimeni, argumentează fostul oficial grec, justificând astfel că ce s-a întâmplat atunci a fost perfect legal.
În 2001, încurajat de bancă, guvernul elen a împrumutat un miliard de euro utilizând un produs financiar complex, care ce i-a permis să nu înregistreze operaţiunea. Acest artificu a dat posibilitatea autorităţilor de la Atena să răspundă exigenţelor pactului de stabilitate pentru zona euro şi să prelungească termenele de rambursare a datoriilor.
Prin această operațiune de schimb valutar, Goldman a reușit să facă în așa fel încât datoria grecilor să pară mai mică. Cât de mică? Cât să se încadreze în limitele criteriilor cerute pentru aderarea la zona euro.
Vestea bună din acest proces este că suma de care vorbim, de 2,8 miliarde de euro, este una relativ mică, comparativ cu nivelul de peste 300 de miliarde de euro la care a ajuns datoria Greciei între timp. Dar problema nu este de suma de 2,8 miliarde de euro care au dispărut pur și simplu. Problema este de principiu și de faptul că "watchdog"-ul european nu a văzut nimic. Autoritățile europene nu au știut nimic până în 2010. Eurostat a refuzat să comenteze în vreun fel acest lucru.
Pe de cealaltă parte, poziția oficială a băncii Goldman Sachs arată că swapurile au avut loc după ce Grecia a devenit membru al zonei euro. "Grecia a realizat tranzacțiile pentru a-și reduce ponderea datoriei în PIB, pentru că toate statele erau obligate de către Tratatul de la Maastricht. Schimbul de swapuri era una dintre tehnicile pe care guvernele europene le foloseau pentru a reuși să se încadreze în termenii Tratatului. Tranzacțiile pe care noi le-am făcut pentru Grecia erau în concordanță cu regulile Eurostat", se arată în poziția oficială a Goldman.
În 2010, la doar câteva luni după ce a început criza din Grecia Institutul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, a început o investigație pentru a vedea dacă banca americană Goldman Sachs a ajutat Grecia să ascundă situaţia reală a datoriilor pentru a intra în zona euro.