Cand Peter Krack, barbatul cu pantofi albi, cum este poreclit, a raspandit povestile sale despre profituri uriase, unii oameni l-au crezut. Acum ei au pierdut totul. Un grup de investitori australieni au pierdut milioane de dolari trimitand bani, pe filiera offshore, unui barbat care le-a promis in schimb un profit anual de 1200%, se arata intr-un material publicat de International Herald Tribune (IHT).
Prima data s-a spus ca era vorba despre „o afacere in Romania, in valoare de un miliard de dolari” sau de un program financiar la New York. Ulterior, s-a vorbit despre o tranzactie in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite dupa care a intervenit un plasament impreuna cu Banca Mondiala. Reprezentantii Interpol Romania au declarat ca nu stiu nimic despre respectiva frauda pentru ca nu exista inca o investigatie oficiala.
Practic, gurul investitiilor, Peter Krack, si-a momit adeptii ca ii va imbogati, le va rezolva problemele financiare si le va aduce prosperitate. Oameni din SUA, Germania, Olanda si Elvetia au pierdut milioane de dolari, crezand intr-o enorma escrocherie financiara.
Aproape toti investitorii australieni pacaliti l-au cunoscut pe Krack prin intermediul miscarii Rudolph Steiner, care are circa 40 de scoli in Australia si in jur de 800 in toata lumea.
Intre anii 1995-1998, multi au participat la seminariile tinute la Sidney si Brisbane, in lacasurile de invatamant ale lui Steiner. Altii au auzit de Krack de la prieteni inrolati in miscarea religioasa condusa de Steiner. Nu este prea clar cati oameni i-au trimis lui Krack economiile; dar o familie din Brisbane va pierde 450.000 USD, daca investitia lor nu va fi returnata. O alta familie din New South Wales poate pierde 350.000 USD, iar un investitor german si-ar putea lua adio de la 1,1 milioane de dolari pe care ii depusese in contul de la Bucuresti al unei firme offshore.
Sally Wilson, o asistenta din Sidney care, in octombrie 1998, i-a trimis lui Krack 150.000 USD in baza unei promisiuni de returnare anuala a unui beneficiu de 24%, nu l-a intalnit pe omul care se autointitula consilier de investitii financiare internationale decat la doua luni dupa ce si-a luat adio de la bani. „Daca l-as fi vazut de prima data, n-s fi investit niciodata”, spune Wilson. „Avea pantofi si costum albe, si mi-am dat seama dintr-o data ca imi displace individul”.
Dar a investit, ca si multi altii. Un fax trimis de Krack o asigura pe Sally ca este „o investitie buna, imediata si sigura”.
Banca Romaneasca
a fost prinsa in joc
Si pentru ca prietena ei, doamna Diane Watkin, era deja o suportera infocata a lui Krack, Sally s-a decis sa riste pentru o perioada de trei luni. Tocmai isi vanduse o casa, dispunand de bani cash. La instructiunile lui Krack, Sally Wilson a expediat 150.000 de dolari (aproape toate lichiditatile disponibile) catre un cont deschis la Banca Romaneasca din Bucuresti. Atunci si-a vazut ultima data banii.
In februarie 1999, cand a incercat sa-si recupereze banii, tot ce-a primit de la Krack au fost… scuze. Dupa trei ani, ea nu a primit inca nici macar un dolar. Era prea frumos ca sa fie adevarat.
„Ar putea fi vorba despre un circuit al banilor prin Romania. Dar la noi nu exista nici un fel de informatie in acest sens”, spune Ioan Gherasim, purtatorul de cuvant al Bancii Romanesti. Acelasi raspuns a venit si din partea Bancii Nationale care in mod normal monitorizeaza toate intrarile si iesirile de valuta din Romania.
O alta femeie din Sidney si-a incredintat economiile de 10.000 de dolari lui Krack prin doua transferuri separate (primul, in 1996, intr-un cont la o banca din Monaco si al doilea in 1998 la o banca din Ducatul Lichtenstein). Nici ea nu a reusit sa-si recupereze banii. De trei ori i-a promis Krack plata, dar nu a primit nimic. „Cred ca am fost o naiva si nechibzuita, dar credeam ca pot face rost de 30.000 de dolari de care aveam realmente nevoie”, mai spune sursa pagubita.
La Sidney, aproape 50 de creduli s-au dus sa-i auda dizertatia. Similar si la Brisbane. O femeie i-a dat 100.000 de dolari din banii de alocatie ai fiicei sale. Altii si-au unit economiile cu sume de 2-3.000 de dolari pentru a realiza suma minima de investitie: 10.000 USD. La inceput, unii au fost platiti, desi numai cu mici sume si numai dupa ce au „facut galagie”. Scoala „Samford Vallez” din Brisbane a primit ca dividende suma de 29.000 USD. Prin 1999, Sally Wilson l-a sunat sau i-a trimis faxuri lui Krack in Elvetia aproape zilnic.
Finalmente, in aprilie, Sally si-a dat seama ca banii nu mai erau in Romania, ci au fost „pasati” unui consultant financiar din California, pe nume J.C. Jeffers, care i-a investit in cateva plasamente dubioase.
Faxuri de la Krack, care ofereau anumite explicatii, cu adresa undeva in Mexic, Elvetia sau Canada, au fost primite de investitorii australieni. Scrisorile aveau antetul lui J.C. Jeffers sau „de la biroul personal al lui Peter Krack”. Nici una nu spunea mai nimic.
Potrivit afirmatiilor facute de Jeffers si Krack, toate aceste afaceri urmau sa genereze profit in momentul in care organismul de control de la bursa americana, FBI si Rezervele Federale americane isi vor da acordul ca fondurile sa functioneze. Trei ani mai tarziu, aceleasi scuze continua sa fie folosite de cei doi indivizi.
Nu exista nici un fel de indoiala ca investitorii australieni spera in continuare ca isi vor recupera banii, ba chiar si profitul promis. Dar aceasta incredere este tipica oricarui investitor in afaceri dubioase, unde se promit profituri uriase. In plus, se demonstreaza inca o data ca inginerii financiare de genul celor de la FNI sunt posibile si in tarile dezvoltate. Mai mult decat atat, faptul ca investitori din Elvetia si Germania s-au fript in astfel de afaceri ridica multe semne de intrebare.
Investitorii mai spera sa-si recupereze banii
In afacerea Krack s-a spus insa ca este vorba de o inginerie financiara foarte bine pusa la punct. Mai precis, cooptarea membrilor unei comunitati crestine despre care se spune ca au o incredere oarba in orice membru al comunitatii.
E greu de inteles de ce investitorii care si-au pierdut economiile in aceasta frauda au continuat sa aiba o incredere oarba in escrocul respectiv. Mai mult decat atat, acestia si-au sfatuit si alti prieteni sa investeasca in aceste afaceri.
Luna trecuta, o femeie din orasul australian Brisbane l-a sunat pe Peter Krack, spunandu-i ca are o suma importanta pe care doreste sa o investeasca. Dupa o saptamana, Krack a trimis un e-mail in care ii spunea ca-si poate investi banii in doua fonduri. „Trebuie sa aveti mai mult de 5.000 de dolari. Profiturile se ramburseaza dupa trei si respectiv sase luni. Castigati intre 20-30% anual”, arata Krack in faxul respectiv.
El mai spunea ca profitul se negociaza in momentul in care suma investita depaseste 100.000 USD. „La un plasament de 300.000 USD, profitul poate ajunge pana la 40%”. Krack nu spunea insa nimic despre smecheriile din ultimii trei ani. In plus, el i-a solicitat persoanei respective sa semneze un document in care se arata ca isi investeste banii „de buna voie si nesilita de nimeni”. Mai mult decat atat, in documentul respectiv se specifica faptul ca Krack nu detine nici un fel de licenta de broker sau de reprezentant al unui fond de investitii. Femeia a refuzat sa semneze si nu a mai investit nici un ban.