Incepand de toamna si pana primavara tarziu, in fosta casa a paznicului de la CAP Sacel, un sat asezat la 20 km de Deva, aproape de DN 66, este mare animatie. Masina de daracit se aude de departe, chiar de pe malurile Streiului, ce curge in apropiere, iar celelalte masini ale societatii SC Multimes SRL nu se lasa nici ele mai prejos. In camera unde se produce din carpa si deseuri textile melana, plutesc in aerul trepidand din cauza motoarelor, scame colorate. In atelierul de cusut, masinile parca deseneaza pe fetele de matase din care ies plapumile, una, doua, trei, ca pe banda rulanta. In urma cu zece ani nimeni nu s-ar fi gandit ca la fostul CAP se vor fabrica plapumi si alte produse textile. Daca atunci ieseau pe porti cirezile de vite spre lunca, acum ies masinile care transporta pe piata produsele textile.
Cum s-au intamplat toate acestea? Din dragostea pentru meserie a doi oameni, sot si sotie, Cornelia si Emil Padureanu, in urma cu aproape zece ani, cand fosta cooperatie mestesugareasca locala, unde lucrasera ca angajati era pe cale de disparitie. „Dupa 18 ani de meserie, in 1992, m-am trezit ca, la 40 de ani, nu mai aveam nici un viitor, si atunci am hotarat sa incepem propria noastra afacere”, isi aminteste Cornelia, „Nelica” – cum ii spuneau cunoscutii si prietenii -, administratorul societatii SC Multi Mes SRL. Societatea a fost constituita in anul 1992, avand ca obiect principal de activitate confectiile textile si plapumile. Atunci a inceput o prospera afacere in batalia pentru cucerirea unei piete.
Plapumi, saci de dormit si perne ecologice
Emil Padureanu, asociatul unic al societatii, este un barbat tacut de 50 de ani. A lucrat foarte multi ani ca sudor in constructii metalice industriale si a putut sa doteze eficient atelierele societatii. Daca spatiul a fost gasit intr-un fost corp de cladire al CAP, la intrarea in satul Sacel, masinile au trebuit cumparate, si o parte chiar confectionate de mana lui. Emil este foarte mandru de faptul ca masina de daracit a fost construita piesa cu piesa de el insusi. Doua masini au fost aduse tocmai din localitatea Varfurile, altele au fost cumparate din stocul masinilor casate. Fluxul de productie cuprinde cinci masini industriale de cusut si surfilat. Produsele trec prin mai multe operatii tehnologice, efectuate in camera de vata, camera destramatorului si camera de cusut.
Cel mai mult este de lucru in sezonul rece, cand plapumile au cautare. Atunci sunt folositi toti angajatii societatii. Materia prima este adusa de la societatile de textile din tara. Melana amestecata cu lana, necesara umplerii plapumilor, se produce din resturi textile aduse de la Mecopa Hunedoara si Propet Petrosani, ambele fabrici de confectii, iar un kilogram de deseuri costa intre 500 si 2.000 lei. Fetele de matase se aduc de la Textor Tg. Mures si Maratex Baia Mare, cu preturi cuprinse intre 40.000 si 75.000 lei metrul patrat. Stamba este cumparata cu preturi cuprinse intre 14.000 si 28.000 lei metrul, fara TVA, in functie de latime. Romtextul sau supervalul, folosit pentru plapumile ecologice, se cumpara cu 19.000 lei metrul patrat.
Ce se fabrica la Sacel? In primul rand plapumi, din stamba sau matase pentru una sau doua persoane si care ies din fabrica cu preturi cuprinse intre 175 si 450.000 lei. O plapuma de plus de doua persoane costa 240.000 lei, o plapuma ecologica, 300.000 lei. De asemenea, lenjeriile brodate costa 290.000 lei setul, iar cele imprimate, 270.000 lei, in timp ce o lenjerie creponata, 380.000 lei.
O perna ecologica se vinde cu 75.000 lei bucata. Foarte cautati sunt sacii de dormit din fas, care se vand cu 200.000 lei.
Cifra de afaceri a crescut la 423 mil. lei
Desfacerea are loc, in general, la societati comerciale din Hunedoara, Dambovita, Maramures, Caras-Severin si Timis, iar afacerea este profitabila, chiar daca in ultimul timp a crescut concurenta. „Dificultatile cu care ne confruntam sunt cele legate de scaderea puterii de cumparare a clientilor, din cauza situatiei economice actuale”, sustine Cornelia Padureanu. In primul an, societatea isi vindea produsele in piete si la balciuri.
De la 50.000 lei, cu cat s-a inceput in 1992, si pana la aproape o jumatate de miliard de lei, cifra de afaceri in 2000, este un drum lung. Societatea obtine profit, iar plata obligatiilor catre buget si asigurari sociale si de sanatate este la zi. Daca Diana Padureanu, singura fiica a familiei, „a dezertat” de la meseria care are o traditie in familie si este studenta la o facultate de jurnalism din Timisoara, cele doua nurori ale administratoarei lucreaza in societate, si mama-soacra spune ca o fac cu multa dragoste.
In acest fel sotii Padureanu cred ca este asigurata continuitatea afacerii si, de ce nu, prosperitatea patronilor si a angajatilor. „Dragostea lui Dumnezeu ne da incredere si ne face sa iubim aceasta meserie, si eu consider ca merita din belsug”, adauga senin Emil Padureanu.