Unul dintre cei mai cunoscuți intelectuali care și-au pus amprenta în ultimii 25 de ani asupra vieții culturale din Franța, Michel Onfray, i-a acordat un interviu scriitorului și politologului turc Sinan Baykent. Onfray a vorbit despre acțiunile provocatoare ale Franței în Mediterana de est și situația în care se află acum Uniunea Europeană.
Onfrey, care se opune ideii de Uniune Europeană și spune că civilizația europeană se prăbușește, a declarat: „În lucrarea de 500 de pagini pe care am publicat-o sub titlul Decadence (Decadență – n.red.) am descris o istorie de 2000 de ani, istoria iudeo-creștinătății care se apropie de final. Civilizația noastră se prăbușește, i-a trecut timpul. 2000 de ani este o vârstă bună să mori. De aceea, civilizația noastră își trăiește ultima perioadă. Imperiile se ridică astăzi din nou pe bază religioasă și se reformează. Aceasta este tectonica noii epoci. Franța și Europa sunt foarte în urmă în această întrecere”, este scris pe cumhuriyet.com.tr
„Macron urmărește o politică străină Franței”
Intelectualul francez critică politica externă a președintelui Emmanuel Macron și spune că acesta duce o politică externă străină Franței. „Politica externă a lui Macron este politica celor de la Maastricht. Singura preocupare a acestei grupări este de a construi o Europă liberală și de a pune la conducere un guvern mondial pentru care lucrează. Pe termen scurt și mediu, vor să înmoaie și să topească națiunile în acidul Europenismului și apoi să construiască un Stat European.
Încă de pe acum, un astfel de stat are un drapel, un imn, un slogan, o monedă, o legislație, un parlament și granițe. De mult, acest stat voia să transforme Turcia într-un servitor, acum este rândul Libanului, al unor țări destrămate de SUA precum Irak, Libia, Mali sau Siria… Pe termen lung, își imaginează o ordine în care întreaga planetă să funcționeze după regulile pieței. Așa stând lucrurile, politica externă a lui Macron este o politică nu a Franței, ci străină Franței”.
„Europa Maastrichtului a nesocotit onoarea turcilor”
Răspunzând la întrebarea „Ce fel de abordare trebuie avută în vedere referitor la relațiile Europa-Turcia?”, Onfray a declarat că „Turcii au o tradiție culturală de secole. O tradiție culturală importantă mergând din Asia îndepărtată până la Imperiul Otoman, de la hitiți până la filosofii pre-socratici. Turcia ar fi putut îndeplini o funcție cheie în relația dintre cele două țărmuri ale Mediteranei. Numai că Europa liberală s-a jucat de mai multe ori într-un mod neelegant cu onoarea Turciei. Fie în timpul negocierilor, fie după acestea, Europa Maastrichtului a nesocotit sensibilitatea, onoarea Turciei. Astfel au fost irosite numeroase oportunități.”
„Turcia poate face unde vrea moschee sau supermarket”
Referindu-se la deschiderea Sfintei Sofia ca loc de rugăciune (recenta transformare din muzeu în moschee – n.red.), intelectualul francez a spus „Ca stat suveran, cred că Turcia poate face ce vrea în interior. Nu este foarte normal? Instituțiile internaționale nu pot decide care va fi statutul unei construcții aflată sub controlul Turciei. Turcia poate face unde vrea o moschee și în alt loc un supermarket. Personal, pot înțelege foarte bine că un turc nu vrea să își piardă moscheile. Eu, ca francez, nu vreau ca alte state să înceapă să aplice în Franța propriile reguli. Și eu vreau să fie păstrate monumentele și bisericile din Franța. În plus, eu spun asta din perspectiva unui ateu”.
„Macron vinde Franța”
Onfray l-a criticat pe președintele Macron, arătând că „Președintele Dvs. duce o politică necesară pentru propria țară numai că aceasta nu corespunde politicii Franței. Aceasta este însă o regulă a jocului. Judecăm un lider mare prin deciziile pe care le ia exact în astfel de momente. Liderul care nu își vinde țara, care nu îi ipotechează acesteia voința este un lider măreț. Protejează, respectă, întărește. Macron nu apără Franța. Dimpotrivă, Macron lucrează pentru distrugerea Franței și își dorește un guvern global pe care îl putem considera ultima etapă a capitalismului liberal. De la Giscard la Macron, toți au vândut Franța pe bucățele, Mitterrand, Chirac, Sarkozy și Hollande”.