Un personaj precum Bernard-Henri Lévy nu are echivalent în peisajul public din România. A devenit atât de cunoscut printre conaţionalii săi, încât i se spune, simplu, BHL. Cărţile lui sunt bestselleruri. Cea mai recentă a apărut de curând şi în româneşte.
În Franţa, patria sa, Bernard-Henri Lévy e un intelectual-vedetă, cu frecvente apariţii mondene în reviste ca Paris Match, prezent ca invitat la o mulţime de emisiuni tv şi o soţie spectaculos de frumoasă (actriţa Arielle Dombasle) şi prieteni printre politicieni de rang înalt – de la preşedinţii Mitterrand şi Chirac până la candidatul dreptei la viitoarele alegeri prezidenţiale, Nicolas Sarkozy. Statutul public al acestui absolvent de Filozofie, fost elev al lui Jacques Derrida şi al lui Louis Althusser, moştenitor al unei averi considerabile, devenit apoi jurnalist, comentator şi filosof de ocazie, e acela al unui adevărat star rock.
În 2004, la invitaţia revistei „The Atlantic Monthly“, una dintre cele mai vechi şi mai prestigioase publicaţii intelectuale americane, Bernard-Henri Lévy a întreprins o călătorie în Statele Unite, pe urmele lui Alexis de Tocqueville, autorul, în urmă cu mai mult de un secol şi jumătate, a unei cărţi esenţiale despre democraţia americană. Rezultatul a fost o serie de articole apărute la jumătatea lui 2005 în revista americană, adunate apoi într-un volum publicat iniţial în franceză, sub titlul „American vertigo“.
Pentru această călătorie (în decursul căreia a vizitat inclusiv un bordel şi un club de striptease!), Lévy a avut de partea sa sprijinul editorilor de la „The Atlantic Monthly“, care i-au pus la dispoziţie o maşină cu şofer şi i-au facilitat accesul la câteva personalităţi de prim-plan, de la Richard Perle, autor, alături de Paul Wolfowitz, al strategiei americane pentru Irak, fostul candidat la preşedinţia SUA John Kerry, senatorul Barack Obama (posibil candidat al Partidului Democrat pentru Casa Albă), până la intelectuali precum Francis Fukuyama, William Kristol şi vedete de cinema (Sharon Stone şi Warren Beatty).
Acest ciudat volum, jumătate jurnal de călătorie, jumătate colecţie de eseuri despre America de azi, reprezintă totuşi o lectură surprinzător de plăcută, căci capitolele sunt foarte scurte, de câteva pagini, iar autorul are, în mod evident, un ochi exersat de jurnalist, foarte atent la detalii.
Nu e cazul să căutaţi în „American vertigo“ ceea ce autorul nu are, adică profunzime; în schimb, ca jurnal de călătorie e o carte excelentă. Lévy scrie pagini realmente pasionante despre Grand Canyon, despre Seattle sau New Orleans – acestea din urmă absolut superbe. Vizitarea câtorva închisori, iarăşi, îi dă ocazia unor descrieri memorabile, cum este cea a închisorii Angola, din statul Louisiana, un paradis verde, unde sunt închişi condamnaţii pe viaţă fără posibilitatea eliberării condiţionate.
Există, de asemenea, nişte imagini extraordinar conturate: Sharon Stone, pe care o observă cu atenţia şi delicateţea unui seducător expert (da, îi remarcă picioarele frumoase!), Warren Beatty şi Barack Obama, pe care îi admiră fără rezerve, Henry Kravis, preşedintele fondului de investiţii Kravis Kohlberg Roberts, căruia îi face un portret de o duritate căutată, sau George Soros, aproape caricatural în ochii lui Lévy. Una peste alta, „American vertigo“ e o alegere perfectă: o carte vag frivolă, provocatoare uneori, dar o lectură care te ţine în priză.
Best seller
Domenico Fisichella este senator în camera superioară a Legislativului italian şi profesor de ştiinţe politice la Universtitatea din Florenţa şi la Universitatea La Sapienza din Roma. ŞTIINŢA POLITICĂ este, de fapt, un excelent manual despre conceptele, noţiunile şi teoriile politologiei.
Editura Polirom 408 pagini
PREŢ: 32,95 LEI
William H. Calvin, profesor de neurofiziologie teoretică la Universitatea Washington din Seattle, descrie în CUM GÂNDEŞTE CREIERUL o perspectivă evoluţionistă a dezvoltării inteligenţei umane. Cartea lui, foarte densă şi consistentă, plină de informaţii nu este o lectură chiar uşoară, însă, pe de altă parte, e excelentă pentru cei interesaţi de acest subiect.
Editura Humanitas 252 pagini
PREŢ: 19,5 LEI
GRĂDINA DE CIMENT, roman apărut în Anglia în 1978, este cartea care l-a impus pe Ian McEwan drept unul dintre cei mai buni scriitori britanici postbelici. Povestea, despre o relaţie incestuoasă dintre un frate şi o soră, a stârnit la vremea publicării cărţii un scandal monstru.
Editura Polirom 198 pagini
PREŢ: 14,5 LEI
RECOMANDAREA SĂPTĂMÂNII
O poveste clasică
Găsesc că pentru cei care nu au o profesie legată de cărţi există doar două feluri în care pot să scrie despre ele fără a cădea în ridicol – relatarea acţiunii sau reinterpretarea conţinutului citit prin prisma propriilor lor sentimente. M-aş aventura chiar să cred că metoda descriptivă este preferată de bărbaţi, iar cea perceptuală, de către femei. Aşadar, pentru mine va fi a doua variantă – voi descrie ce am simţit când am citit „Mătase“, de Alessandro Baricco.
Dar mai întâi, două vorbe despre acest genial profesor de teatru şi scriitor italian, pe care am avut plăcerea să îl ascult recitând şi inventând teatru la Milano cu ani în urmă. Un tânăr posedat de cuvânt, modern şi renascentist în acelaşi timp – dedicat teatrului şi tinerilor creatori de cuvânt. Din cărţile lui Baricco s-au tradus şi la noi câteva, dintre care cea mai cunoscută – „Oceanul Mare“ – este şi cea care i-a adus succesul internaţional.
„Mătase“, ultima sa carte apărută la noi, este o carte despre iubire – nu despre cea de lângă noi, ci despre ideea de iubire, acea nălucă de care ne îndrăgostim cu toţii când suntem foarte tineri (singura dată când putem defini sentimentul) şi de care ne agăţăm, cei norocoşi, cu ghearele toată viaţa. Năluca iubirii şi spectacolul vieţii, iată cele două concepte de bază ale unei cărţi pe care n-am s-o povestesc, căci ea se citeşte cu toate simţurile; este plină de texturi, de senzaţii, foarte erotică, fără să fie deloc reală, ci doar ca multiplicare de gesturi, voci şi melancolii, care creează efectul pietrei aruncate într-o apă liniştită.
Cartea este o poveste în toată legea; elementele istoriei reale (acţiunea se petrece când Flaubert scria „Salammbô“, Pasteur fascina prin curajul cercetărilor sale, iar Japonia îşi ducea războaiele) se lasă jocului fantastic. Personajele şi locurile au nume fantastice sau evocative, căci oraşul personajului principal se numeşte La Villedieu – Oraşul Dumnezeu -, iar preafrumoasa soţie care-şi aşteaptă soţul călător şi pătimaş se cheamă – cum altfel? – Hélène.
Aşadar, Hervé Joncour – un personaj care ar fi un erou de roman dacă şi-ar trăi propria aventură, dar el îşi contemplă viaţa de pe malul unui lac, cu detaşarea omului care-şi aminteşte doar de propriile sale pasiuni – trăieşte în Oraşul Dumnezeu vânzând şi cumpărând viermi de mătase. El va salva oraşul de la faliment plecând în depărtata Japonie să aducă preţioasele larve. Face asta de patru ori, trecând prin aceleaşi locuri şi aceleaşi aventuri cu detaşarea celui care nu are nimic de pierdut, ci totul de câştigat – iubirea unei femei cu chip de fetiţă şi ochi europeni, pe care o întâlneşte în casa contrabandistului japonez Hara Kei.
Are de toate călătoria sa – pieptenele aruncat în faţa duşmanului, bandiţii, marea, pericolul, femeia altuia… atâta doar că povestea de iubire adevărată nu era acolo departe, în Japonia, ci – cum se întâmplă şi în viaţa reală – chiar acasă, fiindcă Hélène se dezvăluie a fi iubita perfectă şi pierdută.
Puteţi citi această carte oricând şi oriunde – are cu puţin mai mult de o sută de pagini – dar vă va ţine în pumn şi cu răsuflarea tăiată tot timpul. Nu pentru a afla deznodământul (foarte surprinzător, de altfel), ci pentru a savura, mesteca, mirosi şi pipăi o carte rafinată ca o bijuterie mică. n
« „Mătase“ este o carte este plină de texturi, de senzaţii, foarte erotică, fără să fie deloc reală, ci doar ca multiplicare de gesturi, voci şi melancolii care creează efectul pietrei aruncate într-o apă liniştită.»
Alexandra Gătej, Chairman South Central Europe, Unilever
