De profesie tehnician-proiectant la Intreprinderea de Pompe Aversa SA din Bucuresti, Marin Constantin se numara printre putinii inventatori care a avut curajul sa strabata drumul creatie-productie-comercializare. La prima vedere, intre meseria pe care o practica si pasiunea de a crea jocuri logice nu exista nici o legatura. Cu toate acestea, ambele presupun o buna vedere in spatiu, inventivitate, putere de concentrare si o imbinare perfecta intre talentul artistic si realizarea tehnica.
Crearea de jocuri logice a fost, la inceput, doar un hobby. Ulterior, acesta a inceput sa capete si o tenta materiala. In 1985, Marin Constantin a participat la un concurs organizat de TVR si revista Stiinta si Tehnica. Atunci nu a obtinut nimic, cu exceptia felicitarilor si a unui raspuns hilar: „Ne pare rau, jocurile sunt foarte interesante, dar nu se pot realiza, din cauza consumului mare de materii prime”. Un raspuns tipic pentru vremea in care actiunea „Cei trei R” era in plina desfasurare si cand fiecare bucatica de plastic trebuia sa fie riguros gestionata.
Constatand ca jocurile sale se bucura de apreciere din partea celor care le-au vazut, a incercat sa le fabrice prin intermediul Centrocoop. Un alt rezultat „fabulos”: doua dintre cele trei jocuri pe care le-a dat in lucru
s-au pierdut. O buna perioada de timp, inventatorul a renuntat la ideea de a-si transpune creatiile in practica. In ultimii ani insa, aceasta dorinta a renascut.
Pentru „Angrenajul” a obtinut, de curand, brevetul de inventie. Este un joc logic spatial, care consta in cuplari, decuplari si rotiri ale elementelor componente si care poate fi abordat la niveluri diferite de dificultate. Si-a brevetat, de asemenea, si jocul „Trans-Rabat”, aparut pe piata in 1997. A vandut pana in prezent 1.000 de bucati, ceea ce inseamna foarte putin fata de potential. Ca prezentare, pare un joc pentru copii, dar ca dificultate se adreseaza oricarei varste. Cel mai bine s-a vandut in libraria de langa Institutul de Arhitectura, care, in scurt timp de la prima livrare, a facut o comanda suplimentara. Acest lucru il determina pe interlocutorul nostru sa presupuna ca inventia sa a atras atentia studentilor din zona.
In prezent, se preocupa de o noua forma comerciala a jocului, deoarece a constatat ca suprafata mare a cutiei si fragilitatea materialelor utilizate deranjeaza. Varianta aflata acum in lucru consta dintr-o cutie de plastic care se pliaza, dimensiunile jocului devenind, astfel, mult mai mici. Dupa ultimele socoteli, costurile de productie se ridica la 75.000 lei/bucata, depasind orice asteptari. Pentru puterea de cumparare a romanilor, pretul final al jocului care, cu siguranta, se va multiplica o data ajuns in reteaua de distributie, este descurajant.
Creatia care a atras peste tot atentia se numeste „Labirintul spatial”. Cu acesta a castigat in 1995 un concurs de ingeniozitate tehnica, difuzat in cadrul emisiunii Bursa Inventiilor, de la TVR. Concursul se numea „O idee de milioane”.
„De milioane a fost, dar mai mult date decat castigate”, afirma Marin Constantin.
Solutia cea mai buna ca inventiile sale sa ajunga in magazine ar fi asocierea cu o persoana cu bani si cu suflet, care sa nu puna castigul imediat pe primul loc, aceste jocuri necesitand o investitie destul de consistenta pentru demararea productiei. Matritele sunt foarte costisitoare (2.000 USD/buc.), iar pentru fabricarea unui singur joc sunt necesare trei sau patru.
In 1997, cand a infiintat societatea Logic Joc SRL, Marin Constantin era convins ca rezultatele activitatii sale vor fi deosebite, deoarece avea suficiente idei si subiecte pentru a se dezvolta in acest domeniu. „Eu nu ma joc cu jocurile, eu le creez la modul cel mai serios”, obisnuieste sa spuna inventatorul.
„In urma cu trei ani, am imprumutat 1.600 de dolari de la rudele pe care le-am convins, la vremea aceea, ca merita sa ma sprijine si pe care
le-am dezamagit ulterior, pentru ca inca nu am reusit sa le returnez banii”.
Cei patru copii ai familiei Constantin – Teodora, Mihai, Stefan si Maria – sunt primii „clienti” care testeaza calitatea si dificultatea inventiilor. Pentru micuta Maria, care de-abia a implinit un an, acestea sunt gustate… chiar la propriu. Tatal considera ca pentru copiii de varsta scolara jocurile constituie o modalitate mult mai buna de dezvoltare a intelectului, a atentiei si a rabdarii decat tocirea unor lectii care nu se retin din placere, ci prin impunere. De altfel, caracterul instructiv-educativ al jocurilor pe care le inventeaza il fac sa-si mentina optimismul, chiar daca rezultatele scontate intarzie sa apara in plan material. Deocamdata, isi pune multe sperante in Asociatia Producatorilor Romani de Jocuri, Jucarii si Ornamente, care
i-a promis sprijinul in gasirea unui asociat. Referitor la soarta creatorilor de jucarii, Marilena Bara, presedintele asociatiei, face urmatorul comentariu: „Pe langa artizani si profesionisti, avem de-a face si cu acest gen de oameni pasionati, amatori, dar care isi dedica toata energia unei cauze ce pare, de cele mai multe ori, pierduta. Ca sa reziste pe piata, au nevoie de candoarea unui suflet de copil, dar si de un strop de nebunie.”
Din pacate, calvarul la care este supus creatorul roman de jocuri si jucarii pe drumul de la idee la bani este inimaginabil si, de obicei, cei mai multi renunta, alegandu-se, in cel mai bun caz, doar cu un brevet de inventie.