Dupa cum sustine producatorul, sortimentul in care adauga triturat de larve de trantor este o adevarata "Viagra romaneasca". George Gavril a iesit la pensie in 1984. Pentru ca nu dorea sa-si petreaca vremea jucand sah in Cismigiu, a cautat o activitate utila cu care sa-si omoare timpul liber devenit dintr-o data prea mult. In 1985 a cumparat primii stupi. Impreuna cu sotia a inceput cresterea cu pasiune a albinelor, dar fara a avea experienta in domeniu. "Am pierdut in primii ani contravaloarea
Dupa cum sustine producatorul, sortimentul in care adauga triturat de larve de trantor este o adevarata „Viagra romaneasca”. George Gavril a iesit la pensie in 1984. Pentru ca nu dorea sa-si petreaca vremea jucand sah in Cismigiu, a cautat o activitate utila cu care sa-si omoare timpul liber devenit dintr-o data prea mult. In 1985 a cumparat primii stupi. Impreuna cu sotia a inceput cresterea cu pasiune a albinelor, dar fara a avea experienta in domeniu. „Am pierdut in primii ani contravaloarea unei masini Dacia. Un kilogram de miere costa in acea perioada 16 lei. Noi l-am produs la un cost de 5.000 de lei. In schimb, realizam ceva util si nu aveam sentimentul ca sunt pensionar”, isi aminteste George Gavril. O data cu trecerea timpului si cu lecturarea multor carti de specialitate, atat domnul Gavril, cat si sotia sa, au devenit experti in apicultura. Din pacate, totul s-a terminat brusc in 22 decembrie 1989. „Tineam stupii intr-o gradina din judetul Arges. La revolutie, satenii au scos capacele de la toti stupii si, fiind iarna, toate albinele au murit”, spune Niculina Gavril. In perioada in care a avut stupi, familia Gavril a incercat foarte multe combinatii de produse de stup, plante medicinale si fructe pentru consumul casnic. Abia in 1991 a aparut ideea crearii unui produs tonic care sa fie fabricat in scop comercial. Acesta trebuia sa devina o alternativa la bauturile racoritoare sintetice care existau in acea perioada pe piata.
Prin multe incercari s-a ajuns la mai multe retete care cuprind: miere, suc de fructe, propolis, laptisor de matca, apilarnil, plante medicinale. Ingredientele erau procurate de la apicultori. Problema care ramanea de rezolvat o constituia imbutelierea. Produsul fermenta continuu si trebuiau folosite sticle foarte rezistente. „Prima oara cand am imbuteliat sucurile, sticlele se spargeau in pivnita. Din cauza presiunii, cand desfaceam dopurile, bautura sarea pana in tavan. Si acum avem pe tavan pete care ne amintesc de acele momente. Am imbuteliat sucurile in sticle de sampanie, iar dopul trebuia legat cu sarma. La un moment dat, am taiat putin dopul si am constatat ca acesta nu mai sare, declara George Gavril.
Dupa zeci de incercari a fost conceput un sistem de inchidere care permite pastrarea unei presiuni reduse in sticla, in conditii de igiena. Capacul este gaurit, iar inauntru exista o supapa ce permite aerului sa iasa. George si Niculina Gavril au realizat apoi un dispozitiv de inchidere care poate fi adaptat la toate tipurile de dopuri folosite in mod curent. Sistemul de inchidere a fost brevetat si poate fi folosit in fabricile de bere, sampanie sau bauturi racoritoare, rezolvand problema presiunii cauzate de fermentatie.
In 1998 a inceput productia de sucuri tonice in scop comercial. „In memoria petelor facute pe tavan de sucul care a tasnit din sticla a fost ales numele Emico, traducerea in limba latina a verbului „a tasni. In momentul de fata, minifabricuta sotilor Gavril produce 1.000 de sticle cu bautura tonica pe zi. Cererea depaseste deja capacitatea de productie. Distribuirea se face deocamdata prin magazine specializate cu profil apicol sau farmacii, „Emico” fiind un „aliment – medicament natural. Cele trei variante: Tonic, Crazy Love cu apilarnil si Happy Life cu laptisor de matca au fost testate la spitalul clinic N. Gh. Lupu din Bucuresti de bolnavi de silicoza, de persoane care au suferit intoxicatii profesionale sau care au astm bronsic profesional. Rezultatul a fost benefic atat in ceea ce priveste starea generala fizica, cat si cea neuropsihica a pacientilor. Pe viitor, George Gavril doreste sa vanda licenta bauturii Emico si pe cea a sistemului de inchidere atat in tara, cat si in strainatate.
Secretul succesului familiei Gavrila a fost „furat de la albine. „Am luat exemplu de la coloniile de albine si am incercat sa obtinem, ca si ele, o calitate maxima printr-o organizare perfecta, spune George Gavril.