In baza acordurilor internationale semnate, Romania trebuie sa-si limiteze capturile de sturioni in anumite contingente, fixate de Comitetul Animalelor, CITES, organism international care urmareste speciile pe cale de disparitie. Aceste cote depind, in primul rand, de rezervele de sturioni, dar si de respectarea unor norme stricte privind pescuitul, comercializarea si exportul, tocmai pentru a nu pune in pericol aceste specii. Din cauza unor nereguli identificate de CITES, in 2001, Romaniei i s-a redus cota de pescuit cu 80 la suta si i s-a interzis exportul. Pentru reintrarea in normal au fost puse o serie de conditii, printre care combaterea braconajului si a comertului ilegal intern si international.
Piata neagra asigura peste 90 la suta din consum
Prezentand un proiect de lege si un studiu stiintific s-a reusit reluarea exporturilor si obtinerea unei cote de export de 75 la suta din cea initiala. Numai ca, dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta, autoritatile au lasat-o mai moale, braconierii si contrabandistii vazandu-si linistiti de afaceri. In momentul de fata, nici o autoritate cu competente in domeniu nu are habar care este situatia acestei piete: cantitati, cote, exporturi, importuri, cu toate ca toate aceste etape ar trebui sa fie foarte riguros urmarite.
Un argument, care sustine ideea ca a spune „icre negre” este similar cu braconajul si contrabanda, este chiar situatia aprovizionarii pietei romanesti. In baza cotelor aprobate de CITES, Romania ar trebui sa-si limiteze productia de icre negre la 4,85 tone. Din aceasta cantitate Ministerul Mediului a eliberat avize de export pentru 4,52 tone de icre negre, ceea ce inseamna ca in tara au mai ramas pentru consum numai 330 kg. Ar mai exista probabilitatea importurilor, numai ca Ministerul Mediului, cel care ar trebui sa avizeze orice import de icre negre, sustine ca, de cel putin doi ani de zile, nu au fost inregistrate astfel de operatiuni.
Autoritatile nu au nici un control asupra acestei afaceri
Pozitia Ministerului Mediului este infirmata de Centrul Roman de Comert Exterior, care ne comunica faptul ca, in cursul anului 2001, Romania a importat 350 kg de icre negre din tari precum Norvegia si Islanda. Informatiile de la CRCE sunt considerate de Adriana Baz, director in cadrul Ministerului Mediului, nereale. Totusi, admitand si cele 350 kg importate, ajungem la o oferta legala de icre negre de numai 700 kg. Potrivit estimarilor noastre, realizate in urma discutiilor cu agenti economici, si confirmate de autoritati, in Romania se vand in magazine anual 1,2 tone icre negre, iar in restaurante, hoteluri, cazinouri se consuma minimum sapte tone de icre negre. In aceste conditii, cele 700 kg de icre negre de provenienta legala trebuie sa faca fata unei cereri de peste opt tone. In urma investigatiilor noastre, aceasta diferenta este asigurata prin braconaj si contrabanda.
Potrivit lui Gheorghe Vacaru, director in cadrul Ministerului Agriculturii, braconajul contribuie cu patru tone de icre pe piata neagra. Aceasta situatie este sustinuta de peisajul care ti se prezinta pe podul de peste Dunare, de la Giurgeni. Acolo zeci de indivizi ofera spre vanzare orice specie de peste, inclusiv sturioni, la preturi derizorii. Spre exemplu, pastruga se poate cumpara si cu 100.000 lei/kg. Dar adevaratul braconaj se petrece la Portile de Fier. „Se braconeaza masiv si in Delta si pe Dunare, dar cele mai importante capturi sunt in zona Portile de Fier. Acolo, nimeni nu raporteaza capturi legale, dar se prinde cel mai valoros sturion, intrucat numai exemplarele mari, de peste 200 kg, ajung pana acolo”, ne spune un agent economic implicat in comertul cu icre negre. Dovada ca autoritatile sunt incapabile sa controleze aceasta afacere de milioane de dolari o reprezinta faptul ca Ministerul Agriculturii, care este responsabil pentru jumatate din rezervele de sturioni (supravegheaza pescuitul pe toata lungimea Dunarii, mai putin Delta), nu are habar cat s-a pescuit anul trecut. Mai mult, Ministerul Mediului nu stie ce cantitati de icre negre au fost introduse in circuitul economic de catre autoritatile cu drept de control. Aceste cantitati sunt importante pentru ca trebuie luate in calcul atunci cand se urmareste evolutia capturilor, pentru a sti cand trebuie oprit pescuitul. „Nu stim aceste date pentru ca nu avem parghiile legislative prin care sa le obtinem”, ne spune Adriana Baz.
Contrabanda cu icre negre este un subiect care asterne linistea in orice discutie. Principala sursa este Ucraina, tara cu o productie mare dar care, din cauza nerespectarii normelor CITES, nu are drept de export. Cum in Ucraina comertul cu icre negre este unul institutionalizat, dar in regim mafiot, dupa cum spune Gheorghe Vacaru, s-au realizat legaturi, in special prin Moldova, prin care ajung in Romania cantitati importante de icre negre. Potrivit unor surse, aceste icre ajung in Romania la preturi derizorii, de 60 dolari/kg, iar o data introduse in circuitul legal pretul depaseste 200 de dolari. Deci, la fiecare kilogram de icre negre provenite din contrabanda filiera castiga aproape 150 de dolari. „Am primit o ofera sa cumpar sturioni vii din Ucraina. Nu am dat curs acesteia pentru ca pretul mi s-a parut mare, dar este posibil ca alte firme sa fi fost interesate”, spune un comerciant de icre negre. Un alt argument, care sustine ideea contrabandei, este faptul ca un export romanesc a fost refuzat de Germania pentru ca, in urma analizelor, s-au descoperit urme de DTT, substanta care nu se mai foloseste in Romania de zeci de ani, dar care nu a fost eliminata din spatiul fostei URSS. In privinta contrabandei s-ar face lumina daca ar fi reparat aparatul special de identificare a ADN-ului, aflat la Institutul de Cercetari Delta Dunarii, aparat care este insa defect de peste un an de zile, pentru ca nu se gasesc 1.000 de dolari pentru a fi reparat, dupa cum ne spune Radu Suciu, cercetator.
Pe langa importurile mari de icre vrac mai exista micul trafic, icrele fiind comercializate in ambalaje inscriptionate in limba rusa, in piete cum ar fi Amzei si Sudului, din Bucuresti. „Daca, in mod normal, un borcan de 100 grame de icre negre pe piata legala costa peste un milion de lei, la acesti comercianti aceeasi cantitate poate costa si 200.000 lei”, ne spune Marilena Maereanu, vicepresedinta Asociatiei Exportatorilor de Caviar.
Principalii actori de pe piata icrelor negre:
Cel mai vechi exportator: Black Sea Kaviar, detine si cea mai mare cantitate exportata, 3,7 tone, in 2000. De doi ani exporturile se impart aproape egal intre 4-5 firme: Daniro, Black Sea Kaviar, Kaviar House, Miadmar, fiecare cu cantitati cuprinse intre 500 si 700 kg anual. Blocarea exporturilor ar insemna pierderi de peste un miliard de lei pentru fiecare firma din cauza investitiilor facute si care nu vor mai produce. Fiecare kilogram de icre negre vandut pe piata romaneasca inseamna o pierdere de peste 100 de dolari.
Pe piata interna sunt doi agenti economici importanti: Delta Fish (fosta Lilvio), care se asteapta ca in decembrie sa vanda peste 200 kg de icre negre.
Elixir, care se aprovizioneaza, in special, din confiscarile facute de Politie. Mai vand pe piata romaneasca majoritatea exportatorilor, dar icre de calitate inferioara.
