La 49 de ani, George Rusu a obtinut de la viata aproape tot ce a visat. Acum nu-si mai doreste decat sa aiba "100.000 de oi, timp pentru canasta si cai". Ciudata dorinta, ar spune cei care nu stiu ca persoana despre care e vorba ocupa locul al treilea in topul exportatorilor de animale din Romania. Ceea ce se poate vedea cu ochiul liber este o casa impresionanta, cu teren de tenis si piscina in curte, un automobil Mercedes 600, unul Alfa Romeo si jeep-uri. Nu unul, ci mai multe. Masinile au deve
La 49 de ani, George Rusu a obtinut de la viata aproape tot ce a visat. Acum nu-si mai doreste decat sa aiba „100.000 de oi, timp pentru canasta si cai”. Ciudata dorinta, ar spune cei care nu stiu ca persoana despre care e vorba ocupa locul al treilea in topul exportatorilor de animale din Romania. Ceea ce se poate vedea cu ochiul liber este o casa impresionanta, cu teren de tenis si piscina in curte, un automobil Mercedes 600, unul Alfa Romeo si jeep-uri. Nu unul, ci mai multe. Masinile au devenit, de altfel, semne distinctive, pentru ca vazan-du-l mereu cu jeep-ul printre oi, pe dealurile din jurul comunei Cata, oamenii l-au numit „ciobanul cu jeep”.
Asadar, George Rusu traieste in Cata, o comuna saraca din judetul Brasov – formata din cinci sate, cu 3.000 de suflete – al carei primar este de un an de zile. Despre oamenii din comuna primarul spune ca „sunt saraci, putini au serviciu, asa ca multi o duc foare greu. Dar satenii sunt indaratnici, putin deschisi la nou in domeniul cultivarii terenurilor si cresterii animalelor si multi dintre ei isi merita soarta”.
Principala sa activitate este exportul de animale vii – berbecuti si tauri – pe care ii vinde in Grecia, Italia, Iordania, Franta, Germania, Liban, Israel etc. In unele perioade are 40.000-50.000 de oi si 3.000 de tauri care provin din cele patru ferme pe care le are in Cata sau ii cumpara de la tarani. „Am 50 de angajati permanenti si 20-30.000 de colaboratori. Zilnic vin oameni din judetele Brasov, Mures, Harghita sau chiar Vrancea sa-mi vanda animale, cereale si fan. Eu cumpar kilogramul de carne de miel cu 40.000 de lei, iar fanul cu 1.000 de lei. Anul asta cerealele sunt foarte ieftine si, daca vreti sa va spun sincer, cred ca munca oamenilor nu-i platita”, spune George Rusu.
Analizand valoarea competitorilor, George Rusu se autoclasifica pe locul trei in tara. El spune ca „mi-o iau inainte vreo doi arabi de la Constanta. Dar sunt oameni seriosi, cresc animale bune. Din pacate, in tara suntem putini exportatori tari – vreo cinci-sase. Ar trebui sa fim vreo 40-50, pentru ca este potential de crestere”.
Oile cresc intr-o luna cat altele in trei
Numarul animalelor vandute nu inseamna totul, conteaza si calitatea lor, de aceea, fermierul prepara furajele intr-un mod special, care face carnea berbecutilor alba si elimina mirosul de oaie. Pentru a obtine spor rapid (ingrasarea animalelor), Rusu face asa cum a vazut in Israel: „Oaia mananca mai mult cand are lumina si racoare. Ca sa-i creez aceste conditii, am facut un artificiu: am luminat puternic fermele, astfel ca animalele cred ca e zi si mananca incontinuu. Cand au vazut atata lumina, oamenii au denumit ferma „Las Vegas”. Ei cred ca am pus atatea becuri ca sa
nu-mi fure oile, nu stiu ca in acest fel obtin un spor de 300 de grame pe zi si animalele mele cresc intr-o luna cat ale altora in trei”. Rusu creste berbecutii pana la 15 kg si ii vinde in strainatate cu preturi cuprinse intre 4,50 si 6 DM/kg.
In lumea exportatorilor nu curge insa lapte si miere, dimpotriva, exista convulsii generate de birocratie. In speta, este vorba despre modul arbitrar in care acorda Ministerul Afacerilor Externe licentele de export. Acestea se elibereaza prin ordine de la Directia Comert Exterior, numai ca, de cele mai multe ori sunt obtinute pe cantitati si contingente mari de persoane sau firme care nu au legatura cu cresterea animalelor, ci sunt doar simpli intermediari. Rusu afirma ca in cazul in care exportatorul nu are licenta, clientul sau plateste taxe vamale, asa ca cei ce obtin licentele fraudulos le vand adevaratilor crescatori. „In toata tara suntem cam 15-20 de crescatori care exportam, dar altii, pana la o suta si ceva, cate licente se dau, nici nu stiu cum arata oaia. Functionarii au clientela lor, pe care o serveste pe spagi. Am atras atentia asupra acestei situatii prin scrisori si memorii, in care am aratat ca Romania pierde anual 100 de milioane de dolari din cauza acestei situatii”, spune George Rusu.
In timp ce crescatorii de animale se plang ca nu fac fata cheltuielilor, primarul din Cata face avere din aceasta activitate. El spune ca in Romania carnea este prea scumpa, pentru ca in sectorul zootehnic au ramas mentalitatile din trecut, nu sunt gospodari, iar in pretul carnii sunt incluse pierderile si furturile. „Kilogramul de carne de porc costa de fapt 20.000, dar se vinde cu 60.000 lei. De ce? Anul asta furajele sunt atat de ieftine, ca e bataie de joc pentru oamenii care au muncit pentru ele. De fapt, preturile pe piata interna sunt foarte bune si fermierii pot iesi in castig si fara sa le fie acordate subventii. Secretul unui crescator de animale este cat si cum hraneste animalele. Daca stie sa o faca, iese in castig”, apreciaza Rusu.
Rusu vorbeste despre primul milion de dolari
George Rusu nu a fost intotdeauna bogat, dimpotriva, marturiseste ca „pana la 14 ani nu am mancat niciodata sa ma satur. Eu sunt de aici, din Cata. Familia mea a fost saraca, iar mama lucra la o familie suficient de instarita sa-si permita sa o plateasca. Mergeam uneori si eu sa o ajut pe mama in casa acelei familii. Acolo am vazut pentru prima oara o scara interioara si in mintea mea de copil mi-am imaginat ca aceasta reprezinta culmea bogatiei. Cand am facut bani, mi-am construit si eu o casa, care, bineinteles, avea o asemenea scara. Mai tarziu am inteles ca si scarile interioare sunt de mai multe feluri…” Astazi, il preocupa mai mult masinile. „Eu ma duc cu jeep-ul la oi pentru ca nu pot merge pe pasuni cu alta masina. Alfa Romeo e buna, dar pe drum drept”, spune Rusu.
Nu cresterea animalelor l-a facut pe primarul din Cata om bogat, ci alte afaceri, despre care putini dintre cei ce s-au imbogatit dupa Revolutie ar vorbi. Povestea incepe din 1989, cand „am plecat in Germania, unde am facut de toate, pentru ca nu aveam drept de munca. Am lucrat in constructii, am spalat WC-uri, faceam orice pica. In ianuarie 90 m-am intors in tara si in patru luni am facut primul milion de dolari. Nu a fost prea greu. Duceam dolari in Turcia si ma intorceam cu lei. Oamenii nu prea stiau cum era cu schimbul valutar si mergeau cu lei in Turcia, unde ii schimbau in dolari, numai ca acolo cursul leului era foarte ridicat. Dupa aceea m-am asociat cu un cetatean italian si am deschis cinci restaurante in Bucuresti – Bella Italia. Pana in 95 mi-a mers foarte bine. Unul dintre spatii, care erau ale mele, l-am vandut la Banc Post cu 1,2 mil. USD. Cu acei bani am infiintat societatea George Agra, m-am intors la Cata si am inceput sa cresc si sa export animale.
M-am gandit sa raman la cresterea animalelor, dar vreau sa ma extind si, la anul, sa fac un abator si o fabrica de branzeturi.