Scriitorul şi filosoful Joseph de Maistre s-a născut la 1 aprilie 1753, la Chambéry.

Şi-a luat diploma în drept la Universitatea din Turin. La fel ca tatăl său, a servit în Senatul de Savoia (echivalent cu Parlamentul francez) şi a fost numit senator în 1788.

Odată cu începutul războaielor revoluţionare, la 20 aprilie 1792, când Franţa a declarat război Austriei, Joseph de Maistre a servit ca diplomat în Lausanne (1793-1797) şi St. Petersburg (1803-1817).

Cariera sa politică a inclus şi serviciul de regent în Sardinia (1800-1803) şi în Piemont-Sardinia (1818-1821).

O figură cheie a contraluminismului, Maistre privea monarhia atât ca o instituție de drept divin, cât și ca singura formă stabilă de guvernare.

El a cerut restaurarea Casei de Bourbon pe tronul Franței și autoritatea supremă a Papei.

Maistre a susținut că respingerea raționalistă a creștinismului este direct responsabilă de dezordinea și vărsarea de sânge care a urmat Revoluției franceze din 1789.

Membru al lojii masonice de rit scoțian de la Chambéry din 1774 până în 1790, Maistre a favorizat inițial reforma politică în Franța, sprijinind eforturile magistraților din Parlament pentru a-l obliga pe regele Ludovic al XVI-lea să convoace Stările Generale.

În calitate de proprietar de terenuri în Franța, Maistre era eligibil să se alăture acelui organism și există unele dovezi că el a analizat această posibilitate.

Însă, a fost alarmat de decizia Stărilor Generale de a combina aristocrația, clerul și oamenii de rând într-un singur corp legislativ care a devenit Adunarea Constituantă Națională.

După adoptarea decretelor de la 4 august 1789, el s-a îndreptat în mod decisiv împotriva cursului evenimentelor politice din Franța.

Maistre a fugit din Chambéry când a fost preluat de o armată revoluționară franceză în 1792.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric