„Avem nevoie de o pauză de cel puțin o lună. Posibil mai mult. Imposibil mai puțin. Avem nevoie să întrerupem legăturile care fac posibilă înmulțirea cazurilor. E foarte dificil.

Vorbim de oameni și relațiile dintre ei. Vorbim de muncă, și drumul până acolo. Vorbim de casă, și cumpărăturile pe care le faci. Vorbim de boli, și greutățile pe care deja le ai. De copii, și de cum le-o fi și lor în această perioadă.

Dar, mai mult decât orice, vorbim de noi. Iar eu, Eu vorbesc de mine”, a scris psihiatrul Gabriel Diaconu pe Facebook.

5% din populație a trecut prin infecție

Acesta a subliniat că „recâștigăm balastul necesar păstrării bărcii noastre pe linia de plutire”.

„Fără detalii inutile, de ieri sunt din nou în izolare pentru următoarele două săptămâni. Nu am Covid, cel puțin asta spune testul făcut acum 24 de ore. Dar oameni dimprejurul meu au. Îi știu bine pe mulți dintre ei. Sunt oameni cumsecade.

S-au protejat cât de bine au putut. Cât de bine au putut înseamnă, aici, destul de puțin. De ce înseamnă destul de puțin? Pentru că Bucureștiul e deja septic. Septic înseamnă nu doar murdar. Înseamnă bolnav. Nu te alarmez. Destul cu alarmele.

E vremea unei noi pauze. Această pauză nu e facultativă, din păcate. Este obligatorie. Cifrele nu mint. La acest moment, spun cifrele oficiale, sub 5% din populație a trecut prin infecția cu coronavirus. Adică aproximativ 1 milion de oameni. Dintre ei, doar 15% au fost oficial diagnosticați. Restul de 85% au răbdat, nebănuiți, ne-descoperiți, anonimi, boala.

Această fracție rămâne stabilă încă din februarie 2020, când au apărut primele date. Pe această fracție am făcut modelele de predicție de atunci. Înainte să plonjăm într-o nouă și inutilă discuție despre cât de letală e boala, altceva vreau să arăt. La sfârșitul stării de urgență seroprevalența era la 2 – 3%, pe un eșantion din Suceava, unde boala a făcut ravagii. Starea de urgență a durat două luni în acea zonă.

Am transformat România în Suceava, din iunie încoace. Bucureștiul este acum Suceava. Doar că Suceava e un oraș cu 200 de mii de locuitori. Bucureștiul este un oraș de zece ori mai mare, și mult mai dens. Mult mai poluat. Mult mai înghesuit. Și anotimpul acestor vești e mult mai periculos.

Avem nevoie de o pauză de o lună, cât o însemna asta ca pierderi în bani, afaceri sau rezerve. Să nu luăm această pauză prezintă, deodată, realitatea următoarelor două luni, până la Crăciun, a unui calvar. Evitabil, dar calvar.
Cui spun eu aceste lucruri? Tuturor celor dornici. N-am silă, n-am dispreț, nu am obidă pentru cei care sunt puși pe harță. Nici cu aceia care n-au altceva mai bun de făcut decât să împrăștie împrejur otravă. Și ei sunt oameni. Și ei vor fi feriți deîndată ce noi, majoritatea, vom face pasul înapoi.

De ce să pedepsești un om doar pentru că i-o fi ajuns și lui de-atâta stress, supărare, presiune a informației și o limită a înțelegerii în ce privește boala, pericolul, și răspândirea ei. O lună. O lună are 30 de zile.

În aceste 30 de zile recâștigăm balastul necesar păstrării bărcii noastre pe linia de plutire. Nu e o dramă, o lună. Fără s-o luăm, în schimb, curând va deveni. Și chiar și după ce vor fi murit atâția, noi tot nu ajungem acolo, cât să ne apere imunizarea brutală, primitivă, a contactului nemijlocit cu boala.

Doar că vom fi pierdut, posibil, cel mai neprețuit lucru la acest moment: armata medicală. Dar nu doar ea, cât și respectul ei. Și dedicarea, performanța (fie ea imperfectă), resursa de răbdare. Cronometrul începe de-acum”, a conchis acesta.