In lumea producatorilor de film sau de clipuri publicitare si muzicale, numele Daniel Berquini este foarte cunoscut. Nascut la Bucuresti, intr-o familie de circari cu o traditie de trei generatii, si emigrat in Italia la 13 ani, Berquini a debutat ca acrobat, obtinand mai multe medalii de aur pentru prestatiile din spectacolele prezentate in toata lumea. O data cu trecerea anilor, a inceput sa se ocupe mai mult de imblanzirea animalelor, de la delicatul porumbel pana la exotica pantera neagra. Astazi, exemplarele lui Daniel Berquini sunt personaje de film si chiar embleme publicitare.
Imblanzitorul vorbeste despre prestatia tigrilor lui din ultima productie Sandokan – Misterul junglei negre ca despre ceva obisnuit. Si asa si este in cazul lui Berquini, dupa cele peste 150 de filme in care au evoluat animalele imblanzite de el. In Bingo-Bongo, Adriano Celentano a avut drept partenere maimute imblanzite de roman, iar Jean Claude van Damme s-a luptat cu tigri „marca Berquini” in Gladiatorul. Obisnuiti cu arenele romane, tigrii au evoluat si intr-o recenta productie americana, Titus.
Transportul animalelor la locatia de filmare inseamna cheltuieli suplimentare. Pentru deplasarile in Europa, Daniel Berquini are un camion special, iar pentru calatoriile pe alte continente este necesar un avion. „In general, prin contractul pe care il semnez cu producatorii, acestia se obliga sa suporte cheltuielile de transport. Pentru deplasarea tigrilor in India, la filmarile pentru Sandokan, cheltuielile cu avionul cred ca au depasit 20.000 de dolari, luand in calcul modificarile necesare avionului si greutatea incarcaturii. Sunt cazuri in care este mai rentabil sa se deplaseze echipa de filmare la parcul meu de animale de langa Roma”, spune Berquini.
In platoul de filmare, animalul este tratat ca un actor si primeste un onorariu. „Sumele pe care le primesc animalele depind de importanta lor in film. Esential in calculul platii este rolul pe care trebuie sa-l joace animalul. Se discuta numarul de scene in care apare si gradul de dificultate si periculozitate a acestora. Sunt importante si specia si marimea animalului. Ca limite, onorariul se poate incadra intre 50 de dolari pe zi, pentru un rol mic interpretat de un caine si 15.000 de dolari pentru prestatia unui tigru”, explica Daniel Berquini. Filmarile pot dura mai multe zile deoarece, pentru a nu obosi „actorii” si in spiritul legislatiei de protectia animalelor, necuvantatoarele nu petrec in fata camerelor de luat vederi mai mult de cinci ore pe zi.
Indirect, animalele au lansat cariera actoriceasca a imblanzitorului lor. Din motive de securitate, Daniel Berquini dubleaza actorii in scenele periculoase cu animalele pe care le antreneaza. Este o masura menita sa protejeze atat actorii, cat si animalele. In amintirea zilelor de acrobatie, romanul dubleaza actori si in alte cascade decat cele cu animale. Dintre actorii celebri pe care i-a dublat, Berquini pomeneste de Kabir Bedi, Adriano Celentano sau Massimo Boldi. In general, fiecare cascada are pretul ei. Dupa o zi periculoasa, veniturile fostului acrobat pot creste chiar cu 10.000 de dolari.
Clipurile publicitare sunt o sursa de venit deloc de invidiat. Animalele lui Daniel Berquini au promovat produse Diadora, Benetton, automobile Hyundai si au aparut in reclame pentru Banca Generali. Printre cele mai reusite clipuri se numara reclama pentru Connex, in care un porumbel alb isi lasa „norocul” pe chelia unui roman. Berquini recunoaste: „E mai profitabil sa inchei contracte pentru publicitate. Cand este vorba despre o firma serioasa si un clip deosebit, sumele sunt cel putin duble fata de cele din cinematografie”. Si industria muzicala are nevoie de animale. U2 si Kelly Family nu au ezitat sa apeleze la serviciile si „protejatii” lui Berquini.
Parcul lui Berquini se afla pe o colina langa Roma
Visul acestui prieten al animalelor a fost sa amenajeze un parc in care necuvantatoarele sa traiasca in conditii cat mai apropiate de cele din habitatul lor natural. Conceptul de gradina zoologica nu este tocmai pe gustul imblanzitorului. De aceea, protejatii lui traiesc intr-o stare de semi-captivitate. Parcul de animale este amplasat pe un deal din apropierea Romei, iar pentru amenajarea lui au fost importate diverse specii de plante. Alegerea amplasarii nu a fost una intamplatoare. „Am ales colina pentru ca m-a ajutat sa ofer animalelor conditii cit mai naturale, de la forme de relief diferite, pana la confort psihic. Este foarte important ca speciile sa aiba mediul si teritoriul lor, sa nu intre pe domeniul altora si sa ajunga sa le fie teama unele de altele”, spune Daniel Berquini.
Ingrijirea celor peste 100 de specii de animale este foarte costisitoare. Printre cei mai pretentiosi „locatari” se numara cimpanzeii si serpii, a caror ingrijire pe timp de iarna, ce include caldura si apa calda in permanenta, costa foarte mult. Aprovizionarea cu hrana este grija principala a imblanzitorului. „Cand cumpar carne, merg la macelarie si cumpar vaci intregi pe care le tin in camera frigorifica. Trebuie sa cumpar tot soiul de seminte pentru pasari. Mai sunt cheltuieli cu fructe, fan, vitamine si medicamente. Cu cat am mai multe provizii, cu atat stau mai linistit. Doar pe mancare se duc aproximativ 5.000 de dolari pe luna”, face inventarul Berquini.
Imblanzitorul mai are grija financiara a sapte angajati, majoritatea romani: sase ingrijitori si un gradinar. Cand se iveste vreo problema sau doar pentru controlul medical periodic al animalelor, proprietarul parcului apeleaza la serviciile a trei medici veterinari.
In ultimii 15 ani, de cand a infiintat acest „Hollywood al animalelor”, Daniel Berquini a investit in visul lui aproximativ un milion de dolari. „La aceasta suma se adauga mancarea, salariile. Dar cresterea animalelor implica mereu cheltuieli neprevazute. E vorba de cazuri de boala, de nasteri si, din pacate, moarte. Adevarul este ca daca as sti exact cat ma costa parcul, as renunta. Scot mereu bani din buzunar din dragoste pentru animale”, recunoaste Berquini. Parcul nu este deschis publicului. El poate fi vizitat, in prezent, de grupuri organizate iar la presiunea zecilor de mii de parinti italieni, Daniel Berquini se gandeste sa permita vizitarea lui si publicului larg, incepand cu primavara anului viitor.
Dar exista si portite pentru economii. Imblanzitorul nu foloseste cosmetice speciale. Ba mai mult, cand urmeaza sa lucreze cu animalele, el nu foloseste nici after-shave ca sa nu-si deruteze „prietenii”. Nici costumul de scena nu este deosebit, dintr-un material obisnuit, putin lucios, cu o croiala comoda. Cu doua-trei zile inainte de spectacol, Daniel Berquini lucreaza cu animalele imbracat in costumul respectiv pentru a-si obisnui „colegii de scena” cu costumatia.
Parada animalelor din cadrul spectacolului Brasil, Brasil, prezentat de Circul Globus din Bucuresti, este, de altfel, singura colaborare cu circul lui Daniel Berquini pe post de imblanzitor de animale: „Am vrut sa ma intorc in Romania pentru ca este tara mea. Cred ca, daca vin copiii si vad animalele si ma vad plimbandu-ma cu ele in lesa sau in brate, nu le va mai fi frica de ele. Vor vrea sa le vada, sa le cunoasca. si cu cat le vor cunoaste mai bine, cu atat le vor iubi mai mult. Sunt convins ca daca mai multa lume ar iubi animalele, ne-ar fi mai bine”.    
m