BREXIT dă mulți fiori reci tuturor taberelor afectate de o astfel de decizie. Marea Britanie va avea un referendum decisiv pe această problemă pe data de 23 Iunie. Suntem sfătuiți în dreapta și în stânga, în disperare de cauză, să convingem cetățenii britanici să nu voteze pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană (vezi aici). De parcă britanicii ar fi niște oi necivilizate și needucate suficient ca să poată fi convinși pe șest de ceva sau altceva. De parcă noi am avea un istoric democratic relevant încât să fim în măsură să dăm lecții de democrație altora.
Marea Britanie oricum a rămas deoparte în câteva proiecte esențiale ale Uniunii Europene. Iată câteva episoade scurte: Marea Britanie a intrat mult mai târziu în Uniunea Europeană (în 1961 Franța s-a opus prin veto, admiterea s-a făcut propriu-zis în 1967); la scurt timp de la aderare (anii 70-80), Marea Britanie a început o negociere dură cu Uniunea Europeană pe diferite probleme (agricultură, apărare, politica externă etc.), cuvântarea ținută de Margaret Thatcher la College of Europe, cunoscută și sub numele de ”The Bruges Speach”, devenind un text relevant pentru curentul eurosceptic; în 16 septembrie 1992, în urma atacului speculativ asupra lirei sterline (cunoscut sub numele de ”Miercurea Neagră”), Marea Britanie a decis retragerea din Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM 2) propus pentru adoptarea monedei unice, părăsind proiectul Euro și păstrând (similar cu Danemarca) un statut special în această privință (pot decide oricând intrarea în Zona Euro, nefiind obligatorie această condiție).
Britanicii mereu au fost asociat mai degrabă unui curent anti-UE și reprezentând de multe ori poziția Statelor Unite de care s-au simțit mult mai aproape, mai ales în politica externă și cea de apărare. Evoluția recentă a Uniunii Europene a alimentat și mai mult curentul eurosceptic: în loc să promoveze piața unică și libertățile fundamentale (libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor), Uniunea Europeană s-a transformat într-un puternic pol intervenționist cu instituții proprii și cu legislație proprie pe care încet-încet o impune țărilor membre care sufocă tot mai mult indivizii și comunitățile locale / regionale. Uniunea Europeană a devenit un puternic proiect redistributiv de resurse de la cei ”bogați” sau ”performanți” din punct de vedere economic către cei ”săraci”. Uniunea Europeană este un proiect tot mai împotriva antreprenoriatului și a liberei inițiative. Este clar că mulți britanici au observat acest lucru și sunt complet deranjați de acest proiect care îi sărăcește sistematic și le impune cote de tot felul (cote de producție, cote de emigranți, cote de cheltuieli asumate etc.).
