Începând cu 1997 au fost iniţiate prin hotărâri de guvern o serie de contracte internaţionale cu încredinţare directă, legate de retehnologizarea unor capacităţi de producţie hidro. Numitorul comun al acestor contracte, pe lângă încredinţarea directă, îl constituie şi grupul de firme care reprezintă contractorul general.

La originea contractelor stă retehnologizarea celor 6 hidroagregate din Porţile de Fier I, începută în 1997, cu o valoare finală de 200 milioane de euro. Şirul atribuirilor directe a continuat în 2001 cu cele 8 grupuri la Porţile de Fier II unde decontările au ajuns la aproximativ 250 milioane de euro, ultimul agregat retehnologizat urmând să intre în exploatare în iulie 2013.
Anul acesta contractul de retehnologizare de la Porţile de Fier II s-a adiţionat cu lucrările aferente celor două grupuri din centrala Gogoșu în valoare de 54,5 milioane de euro. Ultimul contract este cel de retehnologizare a centralelor de pe Oltul inferior cu o valoare de circa 400 milioane de euro. În total consorţiul de firme Voith – Andritz a primit lucrări cu încredinţare directă de peste 900 milioane de euro. La acestea se adăugă încă 89 milioane de euro, retehnologizarea centralei Lotru, lucrare adjudecată de consorţiul prin licitaţie

După intrarea Hidroelectrica în insolvenţă au fost analizate toate contractele în derulare. Dintre acestea, cele de retehnologizare au beneficiat de o atenţie deosebită, atât prin prisma importanţei centralelor modernizate, cât şi a costurilor asociate. La fel ca și alte contracte de retehnologizare, modernizarea hidrocentralei Gogoșu nu se înscrie în indicatorii de eficiență tehnico-economică acceptaţi pe plan mondial.
Ca atare Euro Insol, administratorul judiciar al societații a inițiat negocieri cu contractorul general, pentru alinierea preţului lucrărilor de retehnologizare la valoarea de piaţă, la nivelul anului 2013, dar nu s-a ajuns la un acord. Această corelare se impunea cu atât mai mult cu cât Hidroelectrica a achitat către Andritz Hydro, avansuri de 61 milioane de euro, începând cu 2002, pentru hidrocentrala Porţile de Fier II şi 13,6 milioane de euro, în 2003, pentru lucrările prevăzute să înceapă în 2013 la hidrocentrala Gogosu, fără a percepe dobânzi în această perioadă de 10 ani.
Prin denunţarea actelor adiţionale pentru retehnologizarea centralei Gogosu, administratorul judiciar urmăreşte realizarea lucrărilor la prețuri competitive obţinute prin licitaţie publică deschisă cu participare internaţională, după ce valoarea actualizată a contractului împreună cu lucrările suplimentare preconizate pentru garantarea parametrilor energetici şi de funcţionare, a crescut de la 54,5 milioane de euro la 71,5 milioane de euro în baza unui artificiu de calcul contractual care nu ține cont de evoluţia prețurilor la nivel mondial pentru astfel de servicii.
„Denunţarea contractelor cu vechii parteneri ai Hidroelectrica nu este un scop în sine în procedura insolvenţei, dar urmăreşte optimizarea costurilor investiţiilor societăţii şi practicarea unor prețuri rezonabile, comparabile cu cele ale investiţiilor similare la nivel european. Am fi acceptat să achităm 50 milioane de euro pentru prelungirea cu încă un ciclu de viaţă a CHE Gogoșu, dar 70 milioane de euro e un cost mult prea mare şi nejustificat în cazul unei capacităţi de producţie de numai 54 MW”, spune Remus Borza, reprezentantul EURO INSOL. Potrivit lui, La un asemenea cost se ajunge la 1,3 milioane de euro/MW retehnologizat, echivalentul costului unui MW nou construit, care include şi costul lucrărilor de construcţii cu o pondere de aproape 70%. Costul de 1,3 milioane /MW apare cu atât mai mare dacă este raportat la costul cu care a fost retehnologizată centrala Lotru, respectiv 89 milioane de euro la o putere instalată de 510 MW, de unde rezultă un cost de 174 mii Euro/ MW rethnologizat.