După «falimentele» economiilor Islandei şi Argentinei, investitorii cumpără «asigurări» şi pentru riscurile de neplată ale statelor. Acestea vor putea umfla costul creditelor.

Un termen aproape neutilizat pe piaţa financiară din Romånia se află tot mai des pe buzele bacherilor şi trezorierilor. Credit default swap – CDS este un instrument financiar derivat pentru asigurarea riscului de neplată a împrumuturilor. Iar după ce criza financiară internaţională a demonstrat că şi state sau companii cu ratinguri de top sunt, de fapt, la un pas de faliment, investitorii şi creditorii şi-au îndreptat tot mai mult atenţia către cotaţiile CDS pentru a-şi face o idee despre riscurile asociate unui debitor. Mai mult, credit-default swap va fi unul din elementele luate în calcul pentru stabilirea costurilor unui împrumut.

Dacă aveţi deja un credit ipotecar sau de consum cu dobåndă variabilă, cel mai probabil în contract veţi găsi o clauză potrivit căreia dobånda se calculează în funcţie de cotaţiile interbancare internaţionale de la Londra – LIBOR şi EURIBOR. Însă, în condiţiile crizei internaţionale de lichidităţi, ale pierderilor neaşteptate care au apărut în bilanţurile marilor grupuri finaciare, dar şi în cazul companiilor care activează în domenii productive sau în comerţ, cotaţiile LIBOR au încetat să fie un indicator relevant pentru costul finanţării.

Primele exemple de credite cu dobånzi calculate după alte criterii au apărut deja: băncile Citigroup şi Credit Suisse au acordat, la nivel internaţional, primele credite ale căror dobånzi sunt legate de ratele CDS, potrivit Bloomberg. Printre companiile care au acceptat credite cu costuri legate şi de ratele swap se află Nestlé, Nokia şi FirstEnergy Corp, o companie specializată în producţia şi distribuţia energiei electrice din SUA.

Marile bănci tind să adauge la rata Libor şi ratele CDS-urilor aferente băncii finanţatoare, precum şi cele aferente companiei sau chiar guvernului împrumutat. De exemplu, rata LIBOR la finanţările pe trei luni era pe 5 noiembrie 4,65%. Însă, în cursul aceleiaşi zile şi în funcţie de profilul celor care cer finanţări, dobånzile interbancare sunt diferite de euribor. Prin urmare, în contractele menţionate s-au adăugat la ratele LIBOR şi cele pentru CDS-urile băncii finanţatoare şi pentru CDS-urile debitorului: din punctul de vedere al riscului de neplată, evident, o multinaţională cu profituri de sute de milioane de euro este mult mai sigură decåt un butic nou-creat la colţul blocului. „CDS sunt instrumente ce corespund pieţei de capital mai degrabă decåt pieţei interbancare. De aceea, ele sunt relevante într-o mai mare măsură pentru investitori instituţionali şi dealeri“, explică reprezentanţii Erste Group, precizånd că grupul austriac nu intenţionează să lege dobånzile pentru finanţările corporate de credit default swap. Potrivit acestora, piaţa CDS-urilor pe Romånia este foarte puţin lichidă.

Dacă pånă acum dobånzi în funcţie de ratele CDS au apărut doar în cazul multinaţionalelor, investitorii care doresc să cumpere eurobonduri lansate de guverne şi-ar putea face calcule similare. Ratele CDS pe zece ani pentru Romånia erau de 5%-5,6% la euro, pe 11 noiembrie (şi peste 6% pe cinci ani, două zile mai tårziu), în timp ce în cazul companiilor mari americane, ratele erau cuprinse între 1,2% şi 1,7%. Dacă acestea ar fi preluate integral în costul unui împrumut guvernamental sau în cazul unui credit extern contractat de o companie locală, practic s-ar ajunge la o dublare a costurilor.

Ultimele eurobonduri emise de stat în iunie au avut un randament de aproape 6,7% pe an la euro, avånd scadenţă peste zece ani. Iar în mediul privat, cea mai recentă finanţare externă de anvergură aparţine Petrom, care a anunţat în urmă cu o lună contractarea unei linii de credit de 375 milioane de euro pe trei ani, costul finanţării fiind dobånda de referinţă la care sunt trase sumele (LIBOR pentru dolar, EURIBOR pentru euro sau ROBOR pentru lei), la care se adaugă 1,5 puncte procentuale. Faţă de dobånzile plătite pånă acum, includerea CDS-urilor în costul creditelor presupune o scumpire substanţială. În plus, există încă o problemă: contractele de acest tip nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, tranzacţiile realizåndu-se în regim OTC (Over The Counter), ceea ce implică un mod nu foarte transparent de stabilire a cotaţiilor.

12 mld.
de dolari este valoarea aproximativă a tranzacţiilor cu CDS care au ca obiect riscul de neplată al Romåniei

5% a fost nivelul la care s-a situat „prima pentru riscul de neplată“ al Romåniei în cazul creditelor pe termen lung (10 ani), pe 11 noiembrie 2008

Credit Default SWAP

Credit default swap este un instrument derivat care are drept suport riscul de neplată a unor obligaţii financiare. Funcţionează ca un pariu între X şi Y, miza fiind dacă un terţ, Z, nu-şi va achita creditele la scadenţă.

Preţul plătit reprezintă un cost al riscului, ca şi în cazul primelor de asigurare. Potrivit unui raport al Depository Trust and Clearing Corp, volumul tranzacţiilor cu CDS depăşeşte 33.600 miliarde USD la nivel mondial.

Titlurile CDS au drept suport fie obligaţiuni de stat, fie obligaţiuni corporatiste, fie şi emisiuni de genul celor subprime, care au declanşat actuala criză financiară. Interesul investitorilor pentru CDS-uri a crescut după intrarea în incapacitate de plată a Argentinei şi Islandei, evenimente care au dăråmat mitul potrivit căruia statele nu pot da faliment.

Autorităţile sunt interesate să reglementeze piaţa după ce parte din pierderile AIG şi Lehman Brothers au fost provocate de plasamentele în astfel de titluri.