Asistăm, zilele acestea, la o efervescență a discuțiilor și acțiunilor pe tema combaterii evaziunii fiscale. Vameși, polițiști, ofițeri de gardă arestați pentru presupuse fapte de corupție, de corupere, de evaziune.
Vreau să sper că acesta este începutul unei noi perioade, în care respectul față de lege să fie impus de autorități și nu distrus prin implicarea, directă sau indirectă (prin tolerare), a autorităților în încălcarea legii. Am însă unele îndoieli. Prima se referă la faptul că vameșii arestați sunt, în cea mai mare parte, găinari care păstoreau mica contrabandă de graniță. Grosul cantităților (să nu uităm că vorbim de echivalentul a circa de 1.000 de TIR-uri/an) nu putea trece altfel decât în transporturi mari, nu cu sacul sau portbagajul prin vamă. Iar problema nu este doar la vamă, protecție este și în interior, altfel cum ar putea fi depozitate și distribuite asemenea cantități?
La transporturile mari (camioane, containere) sunt, de fapt, profiturile cele mai mari. Nu am văzut încă arestări de persoane implicate în astfel de operațiuni. În plus, toată lumea vorbește de țigări, prea puțini însă vorbesc de alte zone de mare fraudă: alcool, combustibili, produse alimentare, haine, etc., etc. Să ne înțelegem: fără nivelul acesta al fraudei, deficitul nostru ar fi excedent! Dacă se dorește curățenie, trebuie făcută peste tot. Dar oare se dorește? A doua mare îndoială o am cu privire la metodele de control indirect. Cine să le aplice? Cei despre care spunea fostul ministru de finanțe că sunt de conivență cu infractorii?
Ca să aplici astfel de metode, ai nevoie în principal de două lucruri: de autorități profesioniste și credibile și de legislație bună. Chestia cu autoritățile e clară: nu le avem, pentru că dacă le aveam nu ajungeam în situația în care suntem acum. Dar oare legislația ajută? Mi-am exprimat deja criticile și o mai fac o dată: nu se pot aplica măsuri de control indirect la persoane fizice fără să existe o declarație de avere/patrimoniu pentru a da referință.
Dar se pare că tocmai factorul politic nu dorește acest lucru. De ce? Să fie oare din nou o acțiune de genul „praf în ochii FMI“ (pentru că FMI a cerut impozitarea persoanelor care nu își declară veniturile!)? Sper că nu. Dar ce se va întâmpla dacă acțiunile pornite în ultima perioadă vor fi duse până la capăt (inclusiv confiscarea averilor ilicite)? Va fi bine pentru țară? Din nou mă îndoiesc, fie și numai pentru faptul că nu sunt destule închisori pentru câți ar trebui să fie acolo.
Iar deținuții costă bani, trebuie hrăniți, păziți etc. Adică tot în deficit se duce și asta. În plus, cei mai mulți nu vor sta, vor emigra pur și simplu, cu tot cu averile lor (care oricum sunt în mare parte dosite prin conturi afară). Nici asta nu e bine. Și atunci? Revin asupra unei idei pe care am lansat-o public în mai 2004 și am reiterat-o începând cu 2009: nevoia momentului zero! Să ne liniștim, să acceptăm că lucrurile sunt așa pentru că reprezentanții noștri le-au vrut așa (altfel nu se putea), să facem ce au făcut și belgienii, italienii, englezii sau germanii (impozitare sume declarate voluntar), să ne scuturăm de tarele trecutului și să mergem mai departe!