Așadar, fostul deputat PNL Ben-Oni Ardelean și-a inaugurat vineri, 29 septembrie, propria formațiune, denumită „Mișcarea Speranței”. Potrivit informațiilor publicate de EVZ, un milionar autohton pare a fi în spatele acestui noi partid.

Lansarea partidului „Mișcarea Speranței” a avut loc la hotelul Marriott din București. A fost prezentată o platformă pentru prezentarea programului politic al noului partid, intitulat „Transform@Romania”.

În cadrul evenimentului s-a anunțat și că Gabriel Marin, doctor în economie, va fi responsabil de strategia financiară a partidului. Potrivit sursei menționate, acesta este un IT-ist pregătit de pe vremea lui Ceaușescu.

Apare un nou partid politic în România

Ben-Oni Ardelean este un intelectual și politician polivalent. Cu studii avansate în Teologie și Științe Politice, a fost pastor baptist și profesor universitar înainte de a intra în politică. Acesta a fost ales senator și deputat în Parlamentul României. Totodată, a deținut funcții importante, inclusiv vicepreședinția Camerei Deputaților și a Comisiei de Politică Externă.

Angajat în politica de securitate și externă, Ardelean era și vicepreședinte al PNL, responsabil cu Justiția și Drepturile Cetățenești. Este cunoscut pentru pozițiile sale conservatoare, inclusiv opoziția față de avort și ideologia de gen. În 2021, a inițiat Academia de Leadership Politic, adresată aspiranților la roluri de conducere.

Potrivit sursei menționate, omul cheie pare a fi Gabriel Marin. Acesta este un om de afaceri multi-milionar din domeniul IT care a fost implicat în mai multe scandaluri.

Compania sa fanion, Omnilogic, transformată în Redrock Tehnologies, este în insolvență, având peste 3.000.000 de lei datorii la stat. Totuși, are datorii și la Alpha Bank și companii private.

De altfel, Gabriel Marin a ieșit din funcția de administrator în 2020. S-a lansat în politică cu un partid ARCA, are un site în care se pot găsi intervențiile sale la TVR, Trinitas, sau alte posturi TV. Acesta vorbește despre măsurile economice, dar are și poziții conservatoare, de apărarea familiei, a Credinței și Bisericii.

„Am finalizat studiile la Academia de Studii Economice din București, mai precis la Facultatea de Cibernetică Economică, în anul 1984. În plus, am obținut titlul de doctor în Economie între anii 1989 și 1995, în cadrul aceleiași instituții academice.

În anul 1992, am pus bazele companiei Omnilogic, care, de-a lungul a aproape trei decenii, s-a impus ca una dintre cele mai influente entități din domeniul IT&C din România. Compania mea s-a specializat în diverse sectoare cheie precum serviciile bancare, finanțele, asigurările și telecomunicațiile, dar și în anumite domenii sensibile ale sectorului public. Principiile care au ghidat și continuă să ghideze succesul companiei includ performanța de top, integritatea și un angajament neclintit de a evita compromisurile”, se spune despre el.

„Mișcarea Speranței” își propune o reformă radicală a justiției

„Mișcarea Speranței” își propune o reformă radicală a justiției, având ca obiectiv îmbunătățirea independenței și eficienței sistemului judiciar. De asemenea, partidul promite să îmbunătățească procesul de numire și revocare a judecătorilor și procurorilor, să lupte împotriva corupției și să favorizeze medierea ca alternativă la litigii.

În domeniul tehnologiei informației, partidul subliniază necesitatea unui control de stat eficient asupra infrastructurii de comunicații. Strategia include creșterea bugetului pentru cercetare la 1% din PIB, cu obiectivul de a ajunge la 3% până în 2040.

O altă poziție importantă a partidului se referă la respingerea trecerii complete la plăți electronice, protejând dreptul cetățenilor la utilizarea banilor lichizi. Mișcarea Speranței promite și abandonarea ideii de „leu digital”, considerându-l un „proiect globalist”.

La nivel economic, Mișcarea Speranței promovează un suveranism concret, pledând pentru o mai bună gestionare și control al resurselor naționale. Propuneri includ recapitalizarea masivă a CEC și Exim Bank, impozitarea agresivă a cartelurilor bancare și menținerea controlului asupra infrastructurii de comunicații.