Un conflict în Coreea de astăzi ar fi un război modern, într-un ritm rapid, împotriva unui adversar înarmat cu arme nucleare și biochimice. Publicația Nationalinterest explică de ce un astfel de război ar putea scăpa rapid de sub control, provocînd milioane de morți.

NI scrie că este cel mai simplu să presupui că un conflict va fi ca cel dinaintea lui. Franța a pierdut în 1940, pentru că a crezut că al Doilea Război Mondial se va duce în tranșee, ca în Marele Război. Israelul a fost la un pas să piardă războiul de Yom Kippur din 1973, deoarece a presupus că armatele arabe se vor prăbuși, așa cum au făcut-o în 1967.

Dacă mâine va izbucni un al doilea război coreean, singurul lucru de putem fi siguri este că nu va fi nici pe departe la fel ca primul război coreean din 1950-1953.

Care ar fi cele cinci diferențe-cheie în cazul unui nou război coreean.

1 – Fără Blitzkrieg

Primul an al războiului coreean a fost la fel de fluid ca orice campanie din cel de-al Doilea Război Mondial. Conflictul a început în iunie 1950, cu tancurile și infanteria nord-coreeană împingând o apărare slabă sud-coreenă și cu un grup de lucru american, de lîngă Paralela 38 până la Pusan.

Apoi a venit rândul nord-coreenilor să fugă până la granița chineză, după ce pușcașii marini americani au aterizat în spatele liniilor lor de la Inchon. Au urmat cei 300.000 de „voluntari” chinezi, dar și americanii care au lansat ofensive care au lovit forțele comuniste.

Al doilea război coreean nu va fi la fel de mobil. Din cauza dimensiunii forțelor celor două tabere. Coreea de Sud are acum peste 500.000 de soldați activi bine înarmați, spre deosebire de cei 95.000 de soldați slab instruiți în 1950, susținuți de 37.000 de soldați americani.

Este o forță puternică, dar doar la jumătatea armatei Nordului, de 1,2 milioane de oameni, susținută de 21.000 de piese de artilerie.

Și toate acestea se află de-a lungul unei zone demilitarizate. Un atac surpriză cu tancuri nord-coreene peste DMZ, acoperit de un baraj masiv de artilerie și de raiduri ale forțelor speciale ar fi suficient de puternic pentru a trece de orice barieră și a ajunge la Seul.

Având în vedere cât de urbanizată a devenit Coreea de Sud în ultimii ani, ofensiva va fi mai degrabă un efort sângeros decât un blitzkrieg.

2. Războiul va fi de înaltă tehnologie

Primul Război Coreean a fost primul conflict al Războiului Rece. Dar majoritatea echipamentelor utilizate de ambele părți au fost rămășițe din al Doilea Război Mondial, precum tancurile T-34 și Mustangurile P-51. Nu exista nicio tehnologie majoră, în lipsa armelor atomice.

Acum însă, un alt conflict coreean ar avea cele mai avansate arme, cel puțin din partea aliaților. Avioane stealth, rachetele ghidate cu precizie și bombe bunker-buster. Fără a mai aminti armele nucleare. Tehnologia nu va schimba nevoia de oameni pe teren, dar cu siguranță va schimba caracterul luptelor din 1950.

3. America nu se confrunta cu China

Este cea mai mare diferență dintre toate. În multe privințe, războiul coreean ar fi trebuit să se numească „războiul China-America”, desfășurat în Coreea. Pare greu de conceput că 300.000 de soldați chinezi vor veni să-l salveze pe Kim Jong-un de imperialiști. Dar nici nu ne putem imagina cum ar fi dacă și China va interveni.

SUA nu vor să ducă un război terestru cu China. Iar chinezii nu vor să lupte cu o superputere cu armă nucleară, care este, de asemenea, cel mai mare client economic.

4. Fără americani recrutați

În timpul războiului din Coreea, SUA au recrutat 1,5 milioane de oameni și au mobilizat rezerviști, dintre care mulți luptaseră în al Doilea Război Mondial. De data aceasta, Statele Unite nu vor mai apela la voluntari.

5. Nuclearele Nordului

Coreea de Nord nu a fost o putere nucleară în primul război din Coreea. Acum este. Perspectiva utilizării armelor de distrugere în masă pe câmpul de luptă va fi mai mare decât în ​​1950, când generalul Douglas MacArthur a cerut utilizarea armelor atomice în Coreea.

Astăzi, Coreea de Nord are un arsenal nuclear, pe care nu îl poate folosi fără a se confrunta literalmente cu anihilarea termonucleară. Statele Unite au și ele arme nucleare. Dar ce președinte american ar vrea să intre în istorie ca persoana care a aruncat primele bombe nucleare în luptă?