Sistemul de pensii este în faliment. O știe toată lumea. O știe chiar guvernul și PSDul. De aceea a venit cu propunerea scandaloasă de a forța copiii să aibă grijă de părinții lor, prin lege, cu sancțiuni din partea statului.

Pe lângă problema evidentă de moralitate, că binele nu se face cu forța, hai să vedem și cine ar fi justițiarul cu ghilotina care ar vrea să înfăptuiască această justiție socială. Nu cumva același stat care patronează sistemul falimentar?

Poate nu realizăm, dar statul ne ia foarte mulți bani pentru pensie și ne dă înapoi foarte puțin. Suntem taxați cu 25% CAS din salariu doar pentru pensie. O sumă foarte mare care se mai completează cu bani din alte taxe și impozite (4.7 miliarde anul trecut).

În sistemul de stat plătim mult și primim foarte puțin. Banii nu se investesc, nu se pun deoparte. Politicienii stabilesc cine cât plătește, până la ce vârstă, după care cine ce primește (unii sunt „speciali”, dar să nu intrăm în asta acum).

Să luăm cazul unui român care a muncit cei 35 de stagiu de cotizare fix pe salariu mediu. Nici mai mult, nici mai puțin. Conform actualului sistem, el va avea o pensie de fix 1.100 de lei. După ce toată viața a muncit și a câștigat, pe net, aproape triplu.

Același român, dacă ar fi contribuit exact aceiași 25% CAS la pilonul 2 de pensii, ar fi avut o pensie de 5.654 de lei pe lună. Adică aproape dublu de cât a avut salariu. Iar asta nu printr-o pensie specială, ci prin munca sa și prin contribuțiile sale.

Ipotezele care stau la baza calcului sunt că, în cazul de față, românul a avut salariu mediu (5.105 lei pe lună brut), din care a plătit cota standard de CAS și a fost salarizat fix 35 de ani, cât este stagiu de cotizare. Acesta are o speranță de viață la vârsta de 65 de ani de 16.7 ani (conform Eurostat), adică va trăi până la 81.7 ani. Randamentul fondului de pilon 2 este cel mediu al fondurilor de pilon 2, adică cel calculat de ASF: 2.82%. Atât perioadele de cotizare, cât și perioadele de primire a pensiei, sunt lunare. Evident că dacă românul nostru a muncit mai mult de 35 de ani (ceea ce e cazul pentru marea majoritate) va avea și mai mult. Dar, din motive de prudență, să zicem că nu a muncit decât 35 de ani.

În loc să ne prostim cu tot felul de soluții dubioase în care se face bine cu forța, mai bine continuam mersul înspre pilonul 2. O reformă începută acum 10 ani pe care statul român se pare că a abandonat-o. Cea mai mare problemă de finanțe publice pe termen lung este plata pensiilor. Dacă vrem un sistem sustenabil de pensii trebuie să mergem înspre pilonul 2, nu să creăm pensii speciale, și în niciun caz să obligăm copiii prin forța coercitivă a statului să își ajute părinții.