Desi numirea unui premier independent ar arata, i mod aparent, ca acesta nu are prea mult sprijin i mediul politic, cazul lui Mugur Isarescu nu este deloc asa. Indiferent ca a stat i fotoliul de guvernator al BNR sau ca-l ocupa pe cel de la Guvern, Mugur Isarescu a avut itotdeauna sprijin i rindul politicienilor, indiferent din ce latura a spectrului politic veneau ei.
Bogdan Teodorescu, fost secretar de stat la Departamentul Informatiilor publice i cabinetul Ciorbea, isi aduce aminte: „Am avut ocazia sa lucrez cu Departamentul de Relatii publice al BNR si am constatat ca banca avea cel mai puternic astfel de departament. Domnul Isarescu este o persoana publica extrem de abila si de eleganta. Nici cind era la BNR, eu nu retin sa fi avut antipatii importante i Guvern.” Antipatii aproape nu, iar simpatiile se dovedesc i momentele cheie. Despre oamenii politici ai lui Isarescu se poate vorbi; a-i arata isa cu degetul depinde doar de interpretarea unor relatii evidente. Nicolae Manolescu este personajul care, i zilele acestea, transpira pentru a tese i jurul premierului Isarescu o retea de sprijin, de „subscriptie morala”, din care se va naste un grup ce va sta permanent linga actualul premier. Manolescu declara ca „Mugur Isarescu are un handicap: acela ca nu are nici o structura politica apta sa arate ca omul acesta are un sprijin, ca nu este singur, ca sunt personalitati reprezentate de Mugur Isarescu, desi acesta nu este lider sau membru de partid. Eu am identificat deja o parte din aceste personalitati dispuse sa-l isoteasca pe Isarescu i campanie.” Cit de mare poate fi handicapul de care vorbeste domnul Manolescu ramine de vazut. Cert este ca un Decebal Traian Remes, un Ioan Avram Muresan sau un Varujan Vosganian sunt gata sa sara – de altfel, au si declarat-o – i sprijinul candidaturii la Presedintie a premierului.
De altfel, este de notorietate faptul ca lansarea sa i cursa electorala a scindat un partid – PNL, al carui presedinte, Mircea Ionescu Quintus, i-a si cerut lui Isarescu sa se delimiteze de icercarea „fugarilor” si disidentilor de a-l sustine i viitoarea campanie electorala. Un alt liberal, Victor Babiuc, nu poate uita faptul ca Isarescu i-a „tinut spatele” itr-una din cele mai lungi crize de guvern. Pina si liderul PDSR, Adrian Nastase, este cunoscut ca fiind i relatii cordiale cu actualul premier si n-ar mira pe nimeni daca, i momentul oportun, ar recomanda partidului sau sa „conlucreze” cu acesta. Sociologul Dorel Abraham, director general al Centrului de Sociologie Urbana si Regionala, ne spunea ca „puterea lui Isarescu vine din aprecierea si sprijinul pe care le obtine din partea fortelor politice interne si a strainatatii. Un sprijin popular, bazat pe liste de semnaturi ale unor intelectuali sau organizatii neguvernamentale, are mai degraba un efect psihologic sau de imagine, si nu unul practic, care sa-i permita accederea la putere”. Dorel Abraham mai spune ca „Isarescu nu va putea face politica mare i afara partidelor politice si va trebui sa accepte, i cele din urma, o sustinere directa din partea unor forte politice”. Aceasta isa nu-l obliga la a intra i vreun partid. Isarescu va sti cum sa-si stringa alaturi toti prietenii din mediul politic si pe toti cei interesati a se folosi de imaginea lui pentru succesul lor, fara isa a satisface, probabil, vanitatea acestora de a-l numi coleg de partid.