Exista in randul unor juristi un curent de opinie potrivit caruia facilitatile legate de impozitul pe profit stabilite prin Legea nr. 133/1999 si Ordonanta de urgenta nr. 297/2000 ar fi fost abrogate. Teoria se intemeiaza pe cateva argumente, dar in special pe faptul ca a fost adoptata Legea nr. 189/2001 privind aprobarea Ordonantei de urgenta (OUG) nr. 217/2000 referitoare la modificarea si completarea OUG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit.
Se sustine astfel ca punctul 13 litera h din Legea nr. 189/2001 abroga facilitatile oferite de articolele nr. 23, 24, 26, 27 din Legea nr. 133/1999, adica exact prevederile referitoare la scutirile de impozit pe profit.
Intr-adevar, la prima citire s-ar parea ca opinia este intemeiata. Totusi, o analiza mai atenta a dinamicii reglementarilor in materie ne indeparteaza definitiv de aceasta concluzie inspaimantatoare. Iata de ce: Legea nr. 189/2001 este cea care aproba OUG nr. 217/2000. De fapt, articolele nr. 23, 24, 26 si 27 au fost abrogate inca din decembrie 1999, adica inainte de data aparitiei OUG nr. 217/2000. Se ignora insa faptul ca facilitatile fiscale legate de impozitul pe profit prevazute pentru IMM au fost reluate in OUG nr. 297/2000 sub o alta numerotare si anume: art 211, art. 212, art. 213. Astfel, chiar daca articolele nr. 23, 24, 26, 27 din Legea nr. 133/1999 sunt abrogate, totusi scutirea de impozit pe profitul reinvestit este prevazuta de art. 211-213 din aceeasi Lege nr. 133/1999, articole care, dupa cum am vazut au fost introduse prin OUG nr. 297/2000 si care – cel putin pana in acest moment – nu au fost abrogate.
Avantaje pentru societatile de leasing
Principalele modificari aduse de Legea nr. 189/2001 sunt prezentate in cele ce urmeaza. Majorarea de capital social efectuata prin incorporarea rezervelor si a profiturilor este supusa unui impozit de 5%, in loc de 10% cat prevedea OUG nr. 217/1999 pana la modificare. Reamintim faptul ca nu se supune acestui impozit majorarea capitalului social prin incorporarea rezervelor din diferentele favorabile rezultate din reevaluarea patrimoniului sau din incorporarea creantelor (a se vedea HG nr. 402/2000).
Legea nr. 189/2001 transeaza inca o problema delicata, care a facut obiectul multor dezbateri. Este vorba despre posibilitatea producatorilor si a furnizorilor de bunuri mobile si imobile de a-si deduce cheltuielile efectuate cu producerea si respectiv vanzarea acestor bunuri, la data efectuarii acestor cheltuieli. Daca pana la aparitia Legii nr. 189/2001 cheltuielile pentru realizarea si vanzarea acestor bunuri pe baza unor contracte cu plata pretului in rate erau deductibile la termenele prevazute in contractele in cauza proportional cu valoarea ratelor de incasat, in acest moment producatorii si furnizorii de astfel de bunuri si care incheie contracte cu plata in rate au posibilitatea deducerii acestor cheltuieli integral la data efectuarii acestora, fara sa mai fie nevoie sa astepte termenele de plata a ratelor. Aceasta posibilitate este prevazuta de pct. 3 lit. a din Legea nr. 189/2001 si se aplica si in cazul contractelor de leasing. Societatile de leasing au astfel posibilitatea, prevazuta expres, sa-si deduca cheltuielile efectuate cu bunurile mobile si imobile ce fac obiectul unor contracte de leasing, la data efectuarii acestor cheltuieli. Situatia este si mai avantajoasa in cazul unor contracte de leasing financiar, deoarece in aceasta situatie valoarea ratelor se inregistreaza la venituri impozabile doar la termenele de plata prevazute in contract. Acest fapt, combinat cu posibilitatea deducerii cheltuielilor la data efectuarii acestora, poate crea un avantaj destul de important pentru societatile de leasing.
Asigurarile angajatilor
sunt deductibile fiscal
Potrivit pct. 4 din Legea nr. 189/2001, cheltuielile de asigurare pentru persoane impotriva accidentelor de munca sunt cheltuieli deductibile. Spre deosebire de OUG nr. 217/1999 care prevedea expres nedeductibilitatea cheltuielilor de asigurare pentru personalul angajat, modificarea produsa da dreptul angajatorului de a deduce cheltuielile de asigurare pentru accidentele de munca ale personalului.
Cheltuielile de protocol sunt deductibile in limita a 2% in loc de 1%, cat se prevedea pana la data aparitiei Legii nr. 189/2001.
Cea mai importanta modificare adusa de lege este cea referitoare la reducerea cu 50% a impozitului pentru profitul utilizat in anul fiscal curent pentru investitii in active corporale sau necorporale. Vom remarca totusi ca scutirea opereaza doar pentru investitii care au legatura cu obiectul de activitate pentru care societatea este autorizata sa functioneze. Se au in vedere, asadar, activitatile cuprinse in obiectul de activitate al fiecarui act constitutiv.
Se va observa totodata ca micsorarea cu 50% este aplicabila tuturor societatilor care efectueaza investitii, si nu numai IMM-urilor, fara sa mai existe nici discriminarile prevazute de Legea nr. 133/1999 in privinta societatilor al caror obiect de activitate este cumpararea in scop de revanzare sau tranzactiile imobiliare.
Reducerea cu 50% a impozitului pe profit se poate imbina cu reducerea de 100% prevazuta de Legea nr. 133/1999. Concluzia se desprinde din faptul ca, potrivit Legii nr. 133/1999, suma maxima asupra careia se calculeaza scutirea de 100% este reprezentata de suma cuprinsa in soldul creditor al contului de profit si pierdere; pentru ceea ce depaseste aceasta suma, nu exista nici un impediment in a aplica scutirea de 50% prevazuta de Legea nr. 189/2001. Pe de alta parte, facilitatea de 50% se poate aplica concomitent cu facilitatea de 100% prevazuta de Legea nr. 133/1999 si pentru situatiile in care sursele de finantare ale investitiei nu respecta pct. 24 din Normele de aplicare a Legii nr. 133/1999. Adica, in cazul in care se efectueaza investitii din credite, desi potrivit Legii nr. 133/1999 acest tip de investitie nu beneficiaza de scutirea de 100%, totusi se va putea aplica scutirea de 50%, prevazuta de Legea nr. 189/2001.