Ocupăm unul dintre primele locuri din Europa în ceea ce priveşte consumul de alcool şi ţigări iar benzinăriile ne sunt atât de familiare încât par o extensie a propriei locuinţe. Drumul până la pompa de combustibil este ca cel până la chiuveta din bucătărie, pentru un pahar cu apă.

Pe scurt, mâncăm accize pe pâine iar această proprietate ne face să fim  al dracului de vulnerabili deşi extrem de atractivi. Ne cam arde cine poate iar noi, din păcate,avem tendinţa de a riposta aruncând cu gaz peste nările balaurului.

În anul de graţie 2009, cel mai mic preţ pentru cel mai ieftin sortiment de benzină comercializat de cel mai mare jucător de pe piaţa de profil a fost undeva sub 3,2 lei/litru. Maximul anului nu a depăşit 3,9 lei. A urmat un 2010 în care litrul de benzină a rupt bariera de 4 lei şi s-a apropiat de 4,5. La finele anului 2011 benzina 95 era 5,46 lei pe litru.

Ai spune că acestei evoluţii fulminante a costurilor(creştere de aproximativ 50% în trei ani)  i-a urmat şi o scădere dacă nu echivalentă, cel puţin comparabilă, a vânzărilor. Nici vorbă. Faţă de 2009, în 2011 vânzările de benzină ale companiei la care facem referire scăzuseră cu nici  20%.

Acum, benzina a sărit de 6 lei şi va ajunge, probabil, curând, şi la 7 lei, valoare pe care dacă o pronunţai în urmă cu trei ani erai repede etichetat ca iresponsabil.Procentul de scădere a vânzărilor a început deja să se plafoneze în prima jumătate a acestui an ceea ce arată că, de la acest punct în sus, prea multă economie populaţia nu este dispusă să mai facă.

Şi totuşi, Bucureştiul este plin de maşini în care călătoreşte o singură persoană. Şi totuşi, atunci când plouă, străzile capitalei se blochează pentru că şi cei care mai mergeau cu metroul au revenit la volan speriaţi de vremea rea . Şi totuşi, mulţi  strâmbăm din nas atunci când vine vorba să plecăm la munte sau la mare în aceeaşi maşină cu mai mulţi prieteni. Şi totuşi, deşi retailerii mai au puţin să deschidă câte un magazin la parterul fiecărui bloc, parcările de la market sunt pline de maşinile celor care stau la nu mai mult de 200-300 de metri distanţă.

Ne-am născut în maşină, cum s-ar zice, iar asta nu poate fi decât o veste bună pentru companiile petroliere şi, mai ales, pentru Stat. Peste 50% din preţul benzinei merge către bugetul statului prin taxe, impozite şi accize. Când vine vorba despre “biruri”, statul, tradiţional cel mai prost administrator oriunde în lume, pare să aibă un simţ de business mai accentuat chiar decât al companiilor private. Accizele cresc an de an motivaţiile ţinând ba de sănătatea românilor(vezi cazul alcoolului şi ţigărilor) ba de “obligaţiile asumate în faţa Uniunii Europene” cum este cazul combustibililor.

Ba, mai mult decât atât, în fiecarea an leul se devalorizează, subit şi extrem de ciudat, la finele lui septembrie şi începutul lui octombrie când este fixat cursul de schimb la care sunt calculate accizele pe următorul an. Dovadă absolută de ipocrizie, oamenii politici, exponenţi ai statului, apar periodic şi critică, revoltaţi, creşterea preţurilor la combustibil. “ Nu este posibil!! urlă ei”. Ba, iată că este şi este posibil mai ales cu ajutorul lor de netăgăduit.
“Gargara” aceasta ieftină mă scoate, pe mine unul, din sărite. Sunt sigur că acelaşi sentiment îl trăiesc o bună parte dintre români însă, atât timp cât nu protestăm măcar prin reducerea substanţială a consumului de benzină ,nu cred că ne deosebim prea mult de politicieni. Cât despre benzinari, până la urmă, ce comerciant din lume ar scădea preţul atât timp cât vânzările îi merg bine, indiferent cât de mult scumpeşte produsul?