Tocmai mă gândeam cât adevăr are în ea zicala „câinii latră, caravana trece“ şi cât de inutil şi din ce în ce mai puţin latră câinii de pază ai democraţiei româneşti deghizaţi în jurnalişti, când aflu că pe site-ul preşedintelemeu.ro s-a lansat un joc online de strategie, „adresat celor care doresc să-şi testeze abilităţile de marketing politic sau, pur şi simplu, să se distreze cu ocazia alegerilor prezidenţiale din această toamnă“. Păi, da, corect! Căci ce altceva ar putea fi alegerea preşedintelui dacă nu un prilej de haz şi băşcălie? Aşadar, zic, să lăsăm marketingul politic, care îl învaţă pe preşedinte să îşi atribuie realizări – cum ar fi creşterea pensiilor, cota unică sau creşterea economică – ale unui guvern pe care l-a terfelit în noroiul public. Şi mai bine să ne distrăm, nu? Căci ce poate fi mai amuzant decât să-i râdem crizei în nas, tăvălindu-ne pe jos în faţa televizorului ori de câte ori un candidat ne face să ne simţim mai deştepţi decât el? Mai hazliu decât un ministru supranumit Abramburica, jucându-le festa partenerilor sociali prin modificarea unei legi după ce Guvernul şi-a asumat răspunderea pe textul ei mai poate fi doar un fost ministru al transporturilor care, ajuns preşedinte, ne învaţă că turiştii n-au nevoie de autostrăzi, aşa că se pot duce la Sinaia sau în Deltă cu avionul.
Mda… nu prea îmi vine să râd… Mai bine intru totuşi în jocul ăsta online şi mă fac strateg de-al lui Nati Meir. Îl sfătuiesc, în primul său discurs public, să invoce greaua moştenire genetică a tuturor guvernelor de la Burebista încoace şi să promită că, după alegeri, îi trimite pe toţi oamenii politici la casele lor, stinge lumina la Cotroceni şi Victoria şi scoate România la licitaţie pe ebay, în speranţa că vreun tânăr viitor Obama vrea să-şi exerseze charisma de lider. Dacă Steaua a avut antrenor străin, de ce n-am avea şi un preşedinte expat?!
