Agenţia Spaţială Europenă (ESA) a lansat satelitul CHEOPS în luna decembrie, iar primele observaţii au început în aprilie. Obiectivul misiunii Cheops (CHaracterising ExOPlanet Satellite) nu este acela de a descoperi noi planete, ci de a le analiza pe cele deja identificate. Amplasat în interiorul unui satelit, noul telescop orbitează la o distanţă de 700 de kilometri deasupra Terrei, pentru a nu fi afectat de perturbaţiile atmosferice, şi are acces la întreaga boltă cerească, fiind plasat permanent cu spatele spre Soare, conform agerpres.ro

Primele rezultate sunt extraordinare

Planeta aleasă pentru a fi studiată este WASP-189b, care a fost descoperită în 2018.

„Primele rezultate de la CHEOPS sunt extraordinare”, conform lui Kate Isaak, cercetătoare în cadrul programului CHEOPS al ESA. „Este dovada concludentă că această misiune se ridică la nivelul aşteptărilor în ceea ce priveşte acurateţea şi performanţa rezultatelor obţinute”.

Conform observaţiilor realizate de CHEOPS, planeta WASP-189b este o lume bizară, aflată pe orbita unei stele bizare. În primul rând steaua este superfierbinte, atât de fierbinte încât are strălucirea albastră, iar planeta este atât de aproape de stea, încât încheie o orbită completă în doar 2,7 zile terestre.

„Doar foarte puţine planete cunoscute orbitează stele atât de fierbinţi, iar acest sistem este dintre toate cel mai strălucitor”, susţine şi Monika Lendl, astrofizician la Universitatea din Geneva (Elveţia) şi coordonatoarea noului studiu. „WASP-189b este de asemenea şi cea mai strălucitoare planetă de tip Jupiter fierbinte pe care o putem observa când trece prin faţa stelei sale dar şi prin spatele acesteia, ceea ce face ca întregul sistem să fie cu atât mai interesant de studiat”, a adăugat ea.

Observarea unei planete la trecerea prin faţa stelei sale este ceva comun în astronomia modernă – aşa-numita tehnică a tranzitului este folosită de NASA atât prin venerabilul Telescop Spaţial Kepler cât şi prin succesorul său, Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS). Această tehnică identifică exoplanetele care produc mici fluctuaţii în strălucirea stelelor atunci când trec prin faţa acestora (din perspectiva telescopului). Pe de altă parte, observarea unei planete în timpul trecerii prin spatele stelei sale este mult mai dificil de realizat, însă WASP-189b este atât de strălucitoare încât acest lucru devine posibil.

„Pentru că exoplaneta WASP-189b este atât de apropiată de steaua sa, emisfera în care este zi este atât de strălucitoare încât putem măsura lumina ‘lipsă’ atunci când planeta trece prin spatele stelei sale. Se pare că această planetă nu reflectă foarte mult din lumina stelei. În schimb, cea mai mare parte a luminii stelare este absorbită de planetă, care este astfel superfierbinte şi foarte strălucitoare”, a mai explicat Lendl.

CHEOPS a studiat exoplaneta WASP-189 în lunile martie, aprilie şi iunie, surprinzând două treceri prin faţa stelei sale şi 4 prin spatele acesteia. Din datele obţinute atunci, astrofizicienii au putut calcula o serie de trăsături fizice ale acestei exoplanete.

Temperatura medie la suprafaţa acestei planete este de 3.200 de grade Celsius

În primul rând, cercetătorii au ajuns la concluzia că temperatura medie la suprafaţa acestei planete este de 3.200 de grade Celsius – temperatură la care fierul se evaporă. Ca dimensiune, această exoplanetă este de 1,6 ori mai mare decât Jupiter.

Spre deosebire de planetele din Sistemul Solar, care se află pe orbite în jurul ecuatorului solar, WASP-189b îşi orbitează steaua dintr-un plan oblic, care o poartă până în apropierea polilor acesteia. Această caracteristică bizară îi face pe cercetători să ia în considerare posibilitatea ca această planetă să se fi format la o distanţă mai mare faţă de stea şi apoi, sub influenţa unei puternice forţe gravitaţionale (probabil la trecerea prin apropiere a unei alte stele) a fost ruptă de pe orbita iniţială şi s-a stabilizat pe orbita pe care se află în prezent.

Misiunea Cheops este aceea de a observa stelele aflate în relativa apropiere a Soarelui şi despre care astronomii ştiu că au planete pe orbita lor. Observarea acestor exoplanete deja cunoscute este importantă pentru a le înţelege caracteristicile – calculul duratei orbitale, sau cât de mari sunt aceste planete. Astronomii caută acele planete pe care apariţia şi evoluţia vieţii este posibilă.