Grigore Forțu organizase o mișcare, Blocul Cetățenesc pentru Salvarea Patriei, împotriva Regelui Carol al II-lea, care avea ca principală țintă camarila acestuia și pe Elena Lupescu, care luase o mare amploare.
La începutul lui 1933, apar scandaluri legate de Elena Lupescu: un interviu incendiar al lui Iuliu Maniu, demonstraţiile în favoarea profesorului Gheorghe Forţu și vociferările legionarilor.
Prin intermediul omului său în guvern, Armand Călinescu, Regele a impus Starea de asediu.
Se puteau interzice astfel adunările publice împotriva Duduii şi se puteau cenzura articole incomode, în favoarea Reginei Elena, precum cele ale lui Gheorghe Forţu.
Iată ce spunea Armand Călinescu:
„Îi explic pe larg care era situaţia şi spun că sunt convins că am făcut un mare serviciu ţării. Fără starea de asediu, nu mai puteam stăpâni nici uneltirile comuniste, nici mişcarea anticarlistă a lui Forţu. Pe de altă parte, se va putea întocmi în linişte bugetul ţării”.
O mişcare cetăţenească, un om curajos, cu opinii ferme – o greşeală de tactică juridică şi iată-l pe Mahatma Gandhi al României, a cărui personalitate o descriem mai jos, își începea jurnalistul Sandu Vornea articolul cu titlul „Gandhi al României. Prof. Gr. Forțu”, publicat în revista „Realitatea ilustrată” din 2 februarie 1933:
Biografia profesorului Forţu este foarte interesantă. Profesorul s’a născut la Bârlad, în anul 1881, şi are astăzi 52 de ani.
Căsuţa în care s’a născut era foarte modestă. Tatăl său, un om care muncia din greu, avea o mică brutărie. Acolo a înţeles ce este munca.
Şi-a făcut studiile liceale la Bârlad. A fost un elev eminent. A urmat apoi facultatea de filosofie şi litere, dând examenul de capacitate, după un vechi regulament, care cerea patru specialităţi. Şi-a ales cariera de profesor, fiindcă putea să ocupe o catedră şi să-şi câştige traiul mai curând, decât în alte cariere.
În adevăr, încă de tânăr a avut nevoi grele, fiindcă trebuia să-şi întreţină singur familia. Toată viaţa sa a fost o luptă cu aceste nevoi materiale, în timp ce spiritul său se înălţa în sfere mult mai idealiste.
Un om al cărţii. La un examen de licenţă, domnul professor Rădulescu-Motru clasifică o lucrare a sa cu „magna cum laude”.
Era o lucrare scrisă, şi profesorul examinator renunţă să-l mai asculte la oral. A obţinut burse, dar n’a uzat de ele. A ocupat catedre la Galaţi şi în ultimii opt ani la Bucureşti, la liceele Matei Basarab, Sfântu Sava şi Lazăr.
Din salariul său, întreţine o familie grea…
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric