Am urmărit povestea așa cum urmărește Iohannis temele fierbinți ale societății românești: cu atenție și preocupare. Recunosc însă, fără niciun pic de îngrijorare. În primul rând, demersul patronat de Președinte, orchestrat de vicepremierul Dîncu și asumat de tot guvernul Cioloș este unul benign. În cel mai pesimist scenariu, lucrurile tot nu au cum să stea mai prost decât fără un asemenea proiect.

Apoi, trebuie să recunoaștem că în mai multe domenii au fost identificate corect problemele, iar asta reprezintă o condiție necesară pentru rezolvarea lor. Necesară, dar nu și suficientă! Ca lucrurile să se schimbe este nevoie de soluții, de oamenii care să le implementeze și de sprijinul întregii societăți. Degeaba găsești doctorul bun și cumperi aparatură modernă dacă pacientul refuză să se opereze! Iar aici totul pleacă de la educație.

Ca proiectul de țară să poată fi implementat în orizontul de timp propus, educația trebuia reformată încă de acum 20 de ani! Prin urmare, prima observație este că timpul trebuie să aibă mult mai multă răbdare cu proiectul de țară decât au calculat aleșii. Apoi este suficient să ne uităm peste Strategia de Dezvoltare Teritorială, unul dintre pilonii proiectului de țară, să vedem că sunt trecute, de-a valma, obiective ambițioase, idei trăznite și proiecte a căror logică economică o putem căuta în perioada de dinainte de Revoluție. Nu este însă cazul să insistăm, orice și oricum s-ar face, este bine! După 26 de ani, așteptările sunt atât de mici încât ne-am resemnat: să se construiască prost, să se fure oricât, dar să rămână niște drumuri pe care să se poată merge, măcar din când în când. Știu, într-o țară normală, o asemenea gândire este de domeniul patologicului.

Totuși, să fim serioși: într-o țară normală, după un scandal precum Hexi Pharma oamenii ar fi ieșit în stradă cu târnăcoapele și ar fi dărâmat tot ceea ce înseamnă instituții: parlament, ministere, servicii de informații etc. Iar apoi le-ar fi reconstruit. Noi ne-am obișnuit așa de mult cu negrul încât griul ni se pare un alb imaculat. Ce alt exemplu mai bun avem decât la alegeri: de fiecare dată suntem obligați să punem ștampila pe răul cel mai mic. Iar, și mai grav este că ne-am obișnuit atât de mult încât pare că a început să ne placă. Premierul Cioloș a vorbit cu ocazia anunțării acestor proiecte despre importanța schimbării mentalității românilor cu privire la economie și afaceri.

Din păcate, ca să se întâmple acest lucru trebuie să învățăm cu toții mult mai multe despre drepturi și responsabilități, despre distracție și muncă, despre România și Europa. Cu alte cuvinte, nu era nevoie de un proiect complex de țară, care oricum va rămâne în mare parte doar pe hârtie. Era suficient să ne asumăm o reformă amplă a educației, iar peste 20 de ani am fi putut să spunem că viitorul sună bine.