Judecătorii şi-au mai găsit o ocupaţie: caută orice fel de sporuri pe care le au minerii, piloţii sau scafandrii şi dau Guvernul în judecată pe motiv de discriminare dacă nu le primesc şi ei.
Nici măcar trei zile n-au durat discuţiile despre raportul pe Justiţie al Comisiei Europene. Puţină emoţie, cåteva titluri şi talk-show-uri, declaraţii că ne-am însuşit critica şi gata; ne vedem de treaba noastră. Avertismente poate să ne dea Europa cåte vrea, banii să nu ni-i ia! Aşa cum au tăiat conducta la bulgari. Ce a făcut Justiţia în ultimii ani? Activitatea ei trebuie analizată pe bucăţi, la fel cum a făcut şi Comisia Europeană. Judecătorii şi-au văzut liniştiţi de inamovibilitatea lor nemuritoare şi rece, au continuat să elibereze plictisiţi cam aceiaşi violatori, tålhari şi alţi spărgători de capete, pe motiv că nu prezintă pericol social, iar Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a continuat să nu vadă astfel de sentinţe sau să le considere normale. Semnificativ pentru justiţia romånă este cazul unei judecătoare prinsă de poliţişti beată criţă la volan, comportåndu-se cu aceştia ca o fată de pe centură. La un an după acest eveniment, filmat şi difuzat pe toate posturile (în orice ţară civilizată doar acele imagini ar fi fost de ajuns pentru demisia/demiterea judecătoarei respective), aflăm că respectiva judecătoare a fost absolvită de orice vină, în schimb ea îi dă în judecată pe poliţişti pentru modul cum au tratat-o (poliţiştii avånd, de fapt, un comportament impecabil în acel caz). Judecătorii şi-au mai găsit o ocupaţie: caută orice fel de sporuri pe care le au minerii, piloţii sau scafandrii şi dau Guvernul în judecată pe motiv de discriminare dacă nu primesc şi ei acele sporuri. Nu e o glumă, chiar aşa se întåmplă. Pånă acum au cåştigat toate procesele de acest gen. Cine le judecă? Evident, judecătorii!
CSM este o instituţie paralizată, în mod voluntar, care nu a găsit pånă acum nimic în neregulă cu justiţia romånească. Are o existenţă formală, pare că a fost înfiinţată doar ca să mai bifăm o cerinţă a Uniunii Europene. Justiţia va rămåne şchioapă atåta timp cåt această instituţie nu-şi va îndeplini menirea pentru care a fost creată.
Procurorii reprezintă un alt capitol. Raportul UE prezintă aprecieri favorabile, mai ales pentru cei de la DNA. Fapt ce a atras furia politicienilor din ţară, care simt instinctiv pericolul reprezentat de DNA. Acuzaţiile – mereu aceleaşi: că DNA este folosit ca armă politică. Nimeni, dar absolut nimeni nu a prezentat nicio dovadă în acest sens, dar clişeul e deja folosit pe scară largă. E clar că şi în råndul procurorilor există încă multă incompetenţă, că sunt rechizitorii slabe, probe îndoielnice şi chiar un exces de zel păgubos, dar progresele greu pot fi contestate. Să ne amintim: cine îşi putea imagina, în urmă cu patru-cinci ani, că am putea vedea parlamentari anchetaţi, miniştri sau vicepremieri urmăriţi penal, prefecţi, primari sau generali arestaţi? Pe vremea fostului guvern, aşa ceva era de neimaginat. Ce-i drept, niciun rechin mare nu a ajuns să fie condamnat definitiv. Din cauza judecătorilor, procurorilor sau Parlamentului. Dar anchetarea şi urmărirea acestora este totuşi un mare pas înainte. Sigur că încă se fură, că încă e multă corupţie, dar niciunul din personajele enumerate mai sus nu-şi mai poate permite ceea ce putea să facă acum patru, cinci sau zece ani.