Hobby-ul lui Kalaber pentru pasari a inceput la sfarsitul anilor ‘50, cand s-a stabilit la Reghin si a intalnit un grup de pasionati. Primul ou din colectie provine de pe plaiurile natale, din Secuime: un ou de cioara. De atunci, colectia s-a imbogatit an de an. Acum cuprinde peste 2.000 de oua reprezentand 218 specii.
Kalaber a devenit o somitate in domeniu, participand la numeroase congrese si conferinte internationale din Canada, pana in Africa de Sud, din Germania pana in Noua Zeelanda.
L-am intrebat daca nu este greu sa aduni oua. „Nu, mi-a raspuns el. Noroc ca in copilarie am fost premiant al multor concursuri nationale de gimnastica. Asa ma pot catara cu usurinta in copaci la cuiburi”. Intr-adevar, chiar si acum, la cei 62 de ani ai sai, Kalaber se catara in copaci cu o abilitate demna de invidiat.
Specii rare,
valoroase
Kalaber are o metoda personala pentru tratarea oualor. Ca fost farmacist, aplica oualor sapte solutii de preparare, din care ultima este sublimatul. Asa, crede el, ouale isi pastreaza coloritul intact. Specialitatea sa sunt pasarile de prada. Colectia de oua ale acestor pasari este impresionanta. Dar nu numai ouale il intereseaza, ci si pasarile de prada. Despre acestea poate vorbi ore intregi. De altfel, a si povestit o intamplare de-a dreptul senzationala. Acum zece ani, a capturat un cius, singura pasare de prada migratoare. A insemnat-o cu un inel si i-a dat drumul. Nu mica i-a fost mirarea cand, la doar 18 zile dupa acest eveniment, a primit un telefon din Africa de Sud prin care era informat ca ciusul a fost capturat! In colectie are si oua ale unor pasari pe cale de disparitie sau deja disparute. Astfel, in colectia sa pot fi admirate si oua de dropii. „Se pare ca aceste mari pasari de stepa au disparut. Acum cativa ani a fost semnalata o pereche la Ineu, dar acum nu se mai stie nimic de soarta lor”, a spus el cu tristete in glas.
A facut si o descoperire importanta, care i-a adus o faima mondiala. A depistat in coji compusi organici ai clorului, care se depun din cauza poluarii. Acestia produc grave mutatii genetice si pot conduce la disparitia unor specii. Pentru aceasta descoperire, Earth Action, care lucreaza cu ONU, l-a desemnat ca mediator in Romania intre societatea civila, Parlament si Guvern, pentru salvarea speciilor amenintate cu disparitia.
Vasile Kalaber are si o biblioteca demna de invidiat: peste 3.000 de volume de specialitate. De asemenea, este membru al unor prestigioase organisme de specialitate din intreaga lume.
Ursii nu zboara, dar sunt animale interesante
Kalaber este si un vanator iscusit, inca din 1970. Camera sa de lucru este ticsita de trofee exemplare, de la ursi, pana la colti de mistreti fiorosi.
Dar impuscarea animalelor nu o considera o solutie, iar pasiunea sa ornitologica, nu e de natura sa puna pe „tusa” mamiferele.
Dat fiind ca Reghinul este o zona montana, aici traiesc si multi ursi bruni. Kalaber s-a ocupat si de ei. Din pacate, ursul carpatin este, chiar daca nu pe cale de disparitie, in pericol. Cauza este aceeasi: clorurile organice provenite din poluare. In opinia sa, aceste substante produc si la mamifere schimbari genetice importante. Acumulandu-se in tesuturile adipoase (adica in grasime), provoaca tulburari de comportament. Din aceasta cauza, apreciaza Kalaber, apar tot mai frecvente
cazuri de ursi carnivori care ataca fie animale, fie, in loc de alt aliment mai gustos, omul. Pentru a da un verdict final, ar trebui efectuate cercetari genetice.
Dar cum nu sunt bani, aceste investigatii raman in faza de proiect.
Laszlo Vasile Kalaber nu este un egoist. El vrea sa impartaseasca cunostintele sale in domeniu si altora, in special tinerilor. A infiintat, in Reghin, un cerc de ornitologie, la care participa cu entuziasm zeci de tineri. De asemenea, tine expuneri la licee si scoli despre protectia naturii, in special despre protejarea pasarilor.
Kalaber este un personaj pitoresc, dornic sa-si transmita cunostintele. Uneori uitat, alteori aplaudat
„la scena deschisa”, el se dedica pasiunii sale care i-a marcat intreaga viata .

Laszlo Vasile Kalaber isi tine colectia intr-un dulap cu zeci de sertare. Fiecare ou este etichetat. Rareori le scoate la lumina. „Lumina solara le poate decolora”, spune colectionarul. El nu si-a evaluat „comoara”, dar o considera extrem de valoroasa. Ar dori sa vanda muzeelor exemplarele duplicat, dar, din pacate, acestea nu au bani pentru asemenea achizitii. Astfel si-ar putea rotunji pensia de doar 788.000 lei.

Peter Leb