Afluxul de cereri din partea investitorilor pentru dezvoltarea de parcuri eoliene nu poate fi absorbit de sectorul energetic românesc.
Creşterea prognozată a consumului de energie la nivel mondial, existenţa unor resurse limitate de combustibili, escaladarea preţurilor petrolului şi gazelor, impactul covârşitor al procedeelor clasice de producere a energiei asupra mediului au adus în prim-plan necesitatea investiţiilor în surse alternative de energie. Uniunea Europeană şi-a regândit întreaga politică energetică, punând accent pe nevoia creşterii ponderii energiei produse din surse regenerabile de la mai puţin de 7%, în anul 2006, la 20%, în perspectiva anului 2020. Dintre toate sursele alternative de energie, cea eoliană a cunoscut cea mai puternică dezvoltare. Se poate vorbi de un adevărat boom al investiţiilor în instalaţii eoliene.
Numai anul trecut, la nivel mondial s-au instalat capacităţi eoliene totalizând 20 GW, ceea ce a însemnat o creştere de 31% comparativ cu realizările din 2006, se arată într-un raport prezentat luna aceasta de Consiliului Mondial al Energiei Eoliene (CMEE). Ţările care s-au detaşat anul trecut prin dimensiunile noilor capacităţi eoliene instalate au fost Statele Unite, China şi Spania. Europa a rămas liderul pieţei de energie eoliană, deţinând, la sfârşitul lui 2007, aproape 61% din totalul de 94 GW, cât reprezintă capacităţile de generare eoliene instalate la nivel mondial.
Ritmul alert de dezvoltare al noilor capacităţi eoliene s-a reflectat în cifra de afaceri a sectorului de echipamente. În 2007, la nivel mondial s-au investit 25 de miliarde de euro în noi echipamente de generare, se arată în raportul CMEE. În timp ce ţările occidentale au un avans de aproape zece ani în implementarea proiectelor din domeniul energiilor regenerabile, ţara noastră se află încă la început în dezvoltarea investiţiilor de acest fel.
Strategia în domeniul energetic prevede ca România să ajungă la o pondere a energiei electrice produse din surse regenerabile, în consumul intern brut, de 33% în 2010 şi 38% în 2020.
În ceea ce priveşte energia eoliană, cu toate că se vorbeşte de mai mulţi ani de posibilitatea dezvoltării unor proiecte investiţionale semnificative, progresele au fost modice. Unul dintre motive a fost insuficienta dezvoltare a mecanismelor de susţinere de către stat a unor astfel de investiţii. Nu trebuie uitat că realizarea capacităţilor de generare eoliene necesită o investiţie ridicată, de 1,5 milioane euro pentru fiecare megawatt instalat.
Proiecte peste aşteptări
În prezent, în România, puterea instalată a turbinelor eoliene totalizează 7 MW. Lucrurile se vor schimba însă, cel mai probabil, într-un ritm alert, conform previziunilor experţilor, odată cu trendul impus de noile obiective ale politicii energetice europene. Conform operatorului naţional de transport Transelectrica, în viitorul apropiat vom asista la o dezvoltare explozivă a investiţiilor în parcuri eoliene. „Cererile venite din partea potenţialilor investitori pentru instalarea de noi capacităţi de generare eoliene au depăşit toate aşteptările noastre. La ora actuală, există cereri pentru instalarea, în România, a circa 4.000 MW“, a declarat pentru Capital Ciprian Diaconu, director în Transelectrica.
Unul dintre cele mai mari proiecte în domeniu este cel anunţat de firma elveţiană Eolica Dobrogea, care a încheiat recent o tranzacţie cu compania spaniolă Iberdrola Renovables – cel mai mare operator mondial de ferme eoliene – pentru dezvoltarea unui portofoliu de 50 de proiecte eoliene în România, cu o capacitate totală de 1.600 MW. Construcţia primelor ferme eoliene ar urma să înceapă anul acesta, pentru a deveni operaţionale în 2009. Societatea care dezvoltă aceste proiecte, Eolica Dobrogea (Schweiz) AG, are în structura sa compania românească Rokura şi firma elveţiană de inginerie tehnică NEK. Mai mult, potrivit unor surse din industrie, există şi o solicitare din partea unei companii străine, interesate să producă în România echipamente pentru instalaţiile eoliene.
Culmea este că, deşi timp de 18 ani au fost aşteptate investiţiile în sectorul românesc de producere a energiei – unde singura realizare notabilă este reactorul 2 de la Cernavodă – acum, când acestea sunt, în sfârşit, anunţate, se ridică o multitudine de probleme. Mai clar spus, sistemul energetic, aşa cum este dezvoltat la acest moment, nu are capacitatea de a absorbi un astfel de nivel al capacităţilor nou-instalate. „Sistemul românesc nu poate integra aşa multă energie eoliană. Având în vedere capacitatea reţelei de transport şi caracteristicile grupurilor de producere existente, estimăm că vor putea fi preluaţi în sistem numai 1.000-1.500 MW“, a explicat Diaconu. Practic, instalarea unei anumite capacităţi eoliene presupune existenţa unor grupuri de puteri similare care să aibă flexibilitate în oprire şi pornire. Realizarea noilor capacităţi de producţie impune investiţii consistente în consolidarea reţelei naţionale de transport al energiei. De exemplu, pentru a asigura preluarea în sistem a energiei ce urmează a fi produsă de reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă (circa 1.400 MW) şi a încă 1.600 MW de energie eoliană din zona Dobrogei, se estimează un necesar de investiţii pentru consolidarea reţelei de transport de circa 150-200 de milioane de euro, au precizat reprezentanţii Transelectrica. Ceea ce înseamnă că, pentru a putea fi puse în practică proiectele anunţate în domeniul energiilor regenerabile, nu este suficientă promovarea unui mecanism stimulativ de susţinere a acestor investiţii. Fără asigurarea surselor financiare necesare dezvoltării reţelei de transport de care depinde securitatea întregului sistem, numai o mică parte din aceste proiecte vor deveni realitate.
Investitii
4.000 MW însumează capacităţile de generare eoliene pe care investitorii au anunţat că intenţionează să le dezvolte în România.
