Afluxul de cereri din partea investitorilor pentru dezvoltarea de parcuri eoliene nu poate fi absorbit de sectorul energetic românesc. Creşterea prognozată a consumului de energie la nivel mondial, existenţa unor resurse limitate de combustibili, escaladarea preţurilor petrolului şi gazelor, impactul covârşitor al procedeelor clasice de producere a energiei asupra mediului au adus în prim-plan necesitatea investiţiilor în surse alternative de energie. Uniunea Europeană şi-a
Afluxul de cereri din partea investitorilor pentru dezvoltarea de parcuri eoliene nu poate fi absorbit de sectorul energetic românesc.
Creşterea prognozată a consumului de energie la nivel mondial, existenţa unor resurse limitate de combustibili, escaladarea preţurilor petrolului şi gazelor, impactul covârşitor al procedeelor clasice de producere a energiei asupra mediului au adus în prim-plan necesitatea investiţiilor în surse alternative de energie. Uniunea Europeană şi-a regândit întreaga politică energetică, punând accent pe nevoia creşterii ponderii energiei produse din surse regenerabile de la mai puţin de 7%, în anul 2006, la 20%, în perspectiva anului 2020. Dintre toate sursele alternative de energie, cea eoliană a cunoscut cea mai puternică dezvoltare. Se poate vorbi de un adevărat boom al investiţiilor în instalaţii eoliene.
Ritmul alert de dezvoltare al noilor capacităţi eoliene s-a reflectat în cifra de afaceri a sectorului de echipamente. În 2007, la nivel mondial s-au investit 25 de miliarde de euro în noi echipamente de generare, se arată în raportul CMEE. În timp ce ţările occidentale au un avans de aproape zece ani în implementarea proiectelor din domeniul energiilor regenerabile, ţara noastră se află încă la început în dezvoltarea investiţiilor de acest fel.
Strategia în domeniul energetic prevede ca România să ajungă la o pondere a energiei electrice produse din surse regenerabile, în consumul intern brut, de 33% în 2010 şi 38% în 2020.
În ceea ce priveşte energia eoliană, cu toate că se vorbeşte de mai mulţi ani de posibilitatea dezvoltării unor proiecte investiţionale semnificative, progresele au fost modice. Unul dintre motive a fost insuficienta dezvoltare a mecanismelor de susţinere de către stat a unor astfel de investiţii. Nu trebuie uitat că realizarea capacităţilor de generare eoliene necesită o investiţie ridicată, de 1,5 milioane euro pentru fiecare megawatt instalat.
Proiecte peste aşteptări
Unul dintre cele mai mari proiecte în domeniu este cel anunţat de firma elveţiană Eolica Dobrogea, care a încheiat recent o tranzacţie cu compania spaniolă Iberdrola Renovables – cel mai mare operator mondial de ferme eoliene – pentru dezvoltarea unui portofoliu de 50 de proiecte eoliene în România, cu o capacitate totală de 1.600 MW. Construcţia primelor ferme eoliene ar urma să înceapă anul acesta, pentru a deveni operaţionale în 2009. Societatea care dezvoltă aceste proiecte, Eolica Dobrogea (Schweiz) AG, are în structura sa compania românească Rokura şi firma elveţiană de inginerie tehnică NEK. Mai mult, potrivit unor surse din industrie, există şi o solicitare din partea unei companii străine, interesate să producă în România echipamente pentru instalaţiile eoliene.
Investitii
4.000 MW însumează capacităţile de generare eoliene pe care investitorii au anunţat că intenţionează să le dezvolte în România.