În 1946, în vârsta de 28 de ani, își susținea la Universitatea din Cluj teza de doctorat cu titlul „Românii și ideea federalist”, în care demonstra, printre altele, vocația europeană a țării sale.
În 1947, George Ciorănescu se stabilește la Paris și se angajează în animarea vieții culturale a exilului românesc (inclusiv ca membru marcant al Fundației Regale Universitare Carol I din Paris).
În 1954, devine deputat în primul Parlament European (Adunarea Parlamentară a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului), cu sediul la Viena, iar în 1955 îsi începe activitatea de redactor la postul de radio „Europa Libera” din München (unde în perioada 1965-1970 va funcționa ca director-adjunct al departamentului românesc).
În 1982, preia conducerea revistei „Apozița” din München, iar în 1984 devine membru al Mișcării Federaliste Europene.
O serie de conferinţe mărturisesc implicarea sa în demascarea regimurilor totalitare din spatele Cortinei de Fier: Independenţa de ieri şi de azi a României (Paris, 1974); Independenţa românească şi cea americană (New York, acelaşi an, la Fundaţia Iuliu Maniu); Deportarea românilor din Basarabia şi rusificarea acestui ţinut (Geneva, 1985); Dreptul românilor asupra Basarabiei (München, 1986); Pentru ce iubim Transilvania (Frankfurt/ Main) ec.
Se stinge din viață la 6 februarie 1993.
Citește mai MULT pe Evenimentul Istoric
