Un rău necesar

De ce ne era frică, n-am scăpat! Volumul investiţiilor străine scade simţitor, pe fondul amatorismului de neclintit al unei clase politice ancorată în meandrele intereselor de grup, promovate prin moţiuni şi para-moţiuni, suspendarea preşedintelui şi repunerea sa la loc sau jocuri de-a dat jos Guvernul. Potrivit statisticilor Băncii Naţionale, valoarea investiţiilor străine directe în primele patru luni ale acestui an a fost mai mică cu 30% faţă de perioada similară a anului

De ce ne era frică, n-am scăpat! Volumul investiţiilor străine scade simţitor, pe fondul amatorismului de neclintit al unei clase politice ancorată în meandrele intereselor de grup, promovate prin moţiuni şi para-moţiuni, suspendarea preşedintelui şi repunerea sa la loc sau jocuri de-a dat jos Guvernul. Potrivit statisticilor Băncii Naţionale, valoarea investiţiilor străine directe în primele patru luni ale acestui an a fost mai mică cu 30% faţă de perioada similară a anului trecut. Păi e firesc, veţi spune, din moment ce nu mai există coloşi precum BCR sau Petrom care mai pot fi vânduţi. Lucrurile nu stau chiar aşa.

E de prisos să ne ascundem după deget în faţa evidenţei că jucătorii de calibru de pe piaţa mondială sau regională, care au investit în România, au tras după ei economia, impunând reguli clare şi întărind competiţia. Ca să nu mai vorbim că fluxul de capital străin, alături de căpşunari, sunt cele două componente care mai ţin cât de cât în cumpănă balanţa deficitelor.

Economia mondială, aflată în era globalizării, e cea care ne-a integrat în Uniunea Europeană, cu sau fără voia noastră, pentru că era nevoie de noi acolo. În schimb, noi ne încăpăţânăm să nu tragem nici un fel de foloase de pe urma acestei conjuncturi.

Suntem la jumătatea anului şi Legea Investiţiilor Străine, care trebuia să menţioneze clar care, în ce cuantum şi pentru ce zone beneficiază de facilităţi investiţiile străine, stă uitată prin sertarele comisiilor parlamentare. Până la urmă, Agenţia Naţională pentru Investiţii Străine a admis, săptămâna trecută, ceea ce analiştii economici avertizau demult că se va întâmpa. Companiile interesate de a investi pe piaţa românească rămân în aşteptare, cu banii la uşă, până când Parlamentul va binevoi să dezbată şi să adopte legea care îi interesează în mod direct. Iar acest lucru nu se va întâmpla până la toamnă, deoarece clasa politică se arată amatoare de a convoca Parlamentul în sesiuni extraordinare doar pentru a discuta pe marginea eternelor şicane între Putere şi cele două opoziţii – PSD şi PD.

Se pare că politicienii au înţeles că economia românească a început să meargă şi fără ei. Greşit! Noi am spus că merge înainte în ciuda dezinteresului lor, ceea ce înseamnă că, până găsim alţii, sunt un rău necesar.